LEGISLATIAMUNCII.RO
Insa trebuie sa retinem faptul ca munca prestata in zi de sarbatoare legala nu se considera munca suplimentara. Nici munca in zi de repaus saptamanal nu se considera munca suplimentara.
Cu alte cuvinte, avem 3 situatii tratate in mod distinct in Codul Muncii:
- munca suplimentara in zi normala de lucru, peste durata de 8 ore zilnic
- munca in zi de repaus saptamanal.
- munca in zi de sarbatoare legala
Un exemplu: Daca durata normala a muncii este de luni pana vineri intre orele 9,00 – 17,30, munca prestata in afara acestor ore in intervalul saptamanal luni – vineri este munca suplimentara.
Notiunea de ore suplimentare nu priveste decat munca prestata de salariat dupa orele de program, in zilele lucratoare.
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
Medicina muncii un aliat al angajatorului
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Dar atentie la faptul ca solicitarea ca angajatul sa presteze munca suplimentara trebuie efectuata cu respectarea conditiei ca intre doua zile de lucru sa existe minim 12 ore consecutive de repaus.
Cate ore poate presta salariatul pe saptamana, cu regim de ore suplimentare?
Durata normala de a timpului de munca este de 40 de ore pe saptamana. Durata maxima a timpului de munca este de 48 de ore pe saptamana. Cu alte cuvinte, salariatul va lucra maxim 8 ore de munca suplimentara pe saptamana.
Asa cum bine stim, durata maxima de 48 de ore poate fi depasita, cu titlu de exceptie, conditia pe care trebuie sa o indeplinim fiind ca media orelor de lucru, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Un exemplu lamuritor: Daca in prima saptamana din luna martie 2016, salariatul a prestat 50 de ore de munca, aici incluzand si 10 ore de munca suplimentara, angajatorul este nevoit ca pana in prima saptamana din luna iulie 2016 sa ii aloce o saptamana in care sa solicite angajatului prestarea a maxim 46 de ore. Cumulat, ajungem la o medie de 48 de ore pe saptamana.
Autorii Consilierului de Legislatia Muncii precizeaza faptul ca in trecut, Codul muncii prevedea o perioada de referinta de 3 saptamani. Ulterior, perioada a crescut la 3 luni si mai apoi la 4 luni, cat este in prezent.
Conform Directivei 2003/88/CE, pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin CCM aplicabil, se pot negocia perioade de referinta mai mari de 4 luni dar nu mai mari de 6 luni.
Angajatorul este cel care solicita salariatului efectuarea de ore suplimentare, scris sau verbal.
Nu uitati faptul ca munca suplimentara nu poate fi executata fara acordul salariatului, exceptie facand cazurile de forta majora si lucrarile urgente destinate prevenirii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
Daca aceasta varianta nu este posibila, munca suplimentara va fi compensata in bani. Daca am compensat salariatul cu timp liber corespunzator, nu mai este necesara si acordarea unui spor la salariu.
Esential de retinut este faptul ca textul Codului muncii reglementeaza munca suplimentara efectuata la nivel de ore libere platite si nu la nivel de zile. Cu alte cuvinte, daca nu au fost efectuate ore suplimentare cat sa cumulam zile libere intregi, vom acorda tot atatea ore libere platite cat au fost lucrate de salariati.
Sporul pentru munca suplimentara, se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
Cine nu are voie sa presteze munca suplimentara?
- tinerii in varsta de pana la 18 ani;
- ucenicii;
- salariatii incadrati cu contract de munca cu timp partial;
- salariatii care beneficiaza de reducerea duratei normale a muncii ca urmare a faptului ca lucreaza in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase.
- salariatii carora li s-a redus programul de lucru de la 5 zile la 4 zile, potrivit art. 52, alin. (2) din Codul Muncii.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
