Raspunderea patrimoniala

In sistemul romanesc de drept, pozitia raspunderii patrimoniale in ansamblul normelor privind raspunderea juridica este urmatoare:
1. Regula: Atunci cand o persoana ii produce alteia un prejudiciu, consecinta va consta in obligarea celui vinovat la acoperirea acestui prejudiciu. Aceasta este raspunderea civila delictuala, regula in materie de recuperare a prejudiciului.

2. Exceptie: Atunci cand intre parti exista un contract, raspunderea se stabileste in conditii speciale, tocmai pentru ca cele doua persoane nu sunt complet independente, ci una dintre ele a prejudiciat-o pe cealalta cu prilejul executarii unui contract incheiat in mod liber. Aceasta este raspunderea civila contractuala.

3. Exceptia de la exceptie: Atunci cand intre parti este incheiat un anumit contract, contractul individual de munca, partile se gasesc intr-o pozitie speciala, care nu este, ca in dreptul civil, de egalitate juridica. Legea tinde la protectia salariatului, deci reglementarea nu va fi simetrica, cum este in dreptul civil, unde nu conteaza
care dintre parti ar fi prejudiciat-o pe cealalta. In dreptul muncii se aplica raspunderea patrimoniala.

Regulile raspunderii patrimoniale prevazute in art. 253-259 din Codul muncii, republicat in Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011, stabilesc modalitatea de raspundere a salariatului in cazul in care l-a prejudiciat pe angajatorul sau in executarea contractului de munca.

De semnalat faptul ca, daca fapta savarsita de salariat constituie infractiune, acesta pierde beneficiul normelor de protectie guvernate de institutia raspunderii patrimoniale. Ca urmare, va raspunde potrivit normelor de drept comun, si nu potrivit normelor Codului muncii.

Daca nu se poate cumula cu raspunderea penala, raspunderea patrimoniala se poate cumula totusi cu cea disciplinara. Este posibil (fara a fi obligatoriu) ca fapta prejudiciabila sa constituie si abatere disciplinara. Ca urmare, salariatul va fi, pe de o parte, obligat la restituirea prejudiciului cauzat (prin retineri din salariu), iar pe de alta parte sanctionat disciplinar.

Dintre salariati, un regim juridic aparte il au gestionarii, deoarece in privinta lor se aplica in continuare Legea nr. 22/1969. Ca urmare, ei vor fi singura categorie de sala riati obligati la constituirea de garantii, din care angajatorul sa isi poata acoperi rapid paguba. In plus, in privinta gestionarilor functioneaza o prezumtie relativa de vinovatie. Daca apar lipsuri in gestiune, ei sunt prezumati vinovati si pot rasturna aceasta prezumtie numai prin proba contrara.

Si angajatorul raspunde fata de salariatul sau, daca l-a prejudiciat pe parcursul executarii contractului de munca, dar normele care guverneaza aceasta raspundere sunt mai apropiate de dreptul comun, in sensul ca nu sunt norme de protectie. De fapt, desi vorbim despre raspunderea oricareia dintre parti fata de cealalta, in realitate reglementarea nu este simetrica. Raspunderea angajatorului fata de salariat este reglementata mai sever decat raspunderea salariatului fata de angajator.

Exemplu
Numai angajatorul raspunde pentru prejudiciile morale pe care le produce salariatului.
In principiu, salariatul nu raspunde pentru prejudiciile morale produse angajatorului.
Angajatorul care a fost prejudiciat de catre salariat nu va putea fi despagubit deodata, ci in rate, prin retineri din salariu care nu pot depasi, de regula, o treime din cuantumul acestuia. Dimpotriva, salariatul care a fost prejudiciat de angajator va putea fi despagubit de indata si integral de catre acesta.

In plus, mai exista o forma de raspundere care il priveste exclusiv pe angajator. Este vorba despre un tip de raspundere guvernata de normele de drept civil. Ea intervine in ipoteza in care salariatul a produs un prejudiciu unui tert, in exercitarea atributiilor de serviciu. In acest caz, tertul va putea sa il traga la raspundere nu pe salariatul care l-a prejudiciat, ci pe angajatorul acestuia. Este un caz de raspundere delictuala pentru fapta altuia, juridic numita raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Aceasta raspundere este reglementata de Codul civil, nu de Codul muncii.

Salariatii civili din unitatile militare raspund, ca si militarii insisi – nu pa trimonial, ci material. Acestei categorii de salariati le este in continuare aplicabil regimul juridic anterior actualului Cod al muncii, adica pot fi folosite decizii de imputare si angajamente de plata, iar acestea constituie titluri executorii (Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 328 din 29 august 1998, aprobata prin Legea nr. 25/1999, publicata in Monitorul Oficial nr. 34 din 28 ianuarie 1999).

In ceea ce ii priveste pe functionarii publici, acestia raspund civil. Raspunderea lor nu este guvernata de dispozitiile Codului muncii. Daca in cazul salariatilor deciziile de imputare nu mai pot fi utilizate, acestea sunt inca utile ca titluri executorii pentru functionari. Astfel, potrivit art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicata in Monitorul Oficial nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificarile ulterioare, repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999, raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;
b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.