Contractele de munca cu caracter transfrontalier se supun unor noi reguli de redactare

Decretul Comunitatii flamande care impune redactarea in olandeza a tuturor contractelor de munca cu caracter transfrontalier incalca dreptul la libera circulatie a muncitorilor, dupa cum reiese din hotararea Curtii de Jutitie a Uniunii Europene in cauza C-202/11 Anton Las / PSA Antwerp NV, din 16 aprilie 2013.


In contextul special al unui contract transfrontalier, o astfel de cerinta lingvistica este disproportionata in raport cu obiectivele invocate de Belgia (protejarea limbii nationale, protectia lucratorilor si controlul efectiv al autoritatilor nationale).

In Belgia, un decret al Comunitatii flamande impune utilizarea limbii olandeze, in special pentru elaborarea contractelor de munca incheiate intre angajatori si angajati in cazul in care exploatarea contractului de munca se face in regiunea de limba olandeza. Nerespectarea acestei cerinte lingvistice duce la anularea contractului, fara a aduce atingere drepturilor lucratorilor sau tertilor.

In speta, Dl Anton Las, cetatean olandez, rezident in Olanda a fost angajat in 2004 ca "Chief Financial Officer," de catre PSA Antwerp, o societate cu sediul in Anvers (Belgia), dar care apartinea de un grup multinational cu sediul in Singapore. Contractul de munca scris in limba engleza prevedea ca dl.Las isi exercita activitatile profesionale in Belgia.

intr-o scrisoare redactata in limba engleza, domnul Las a fost concediat in 2009 de catre PSA Anvers care i-a platit o indemnizatie de concediere calculata in temeiul contractului. Dl Las a sesizat Tribunalul de Munca din Belgia, (Arbeidsrechtbank), sustinand ca dispozitiile contractului de lucru sunt atinse de nulitate prin incalcarea prevederilor Decretului Comunitatii Flamande privind utilizarea limbilor. El a cerut inclusiv o plata compensatorie mai mare conforma cu dreptul muncii belgian.

Tribunalul belgian a solicitat Curtii de Justitie a UE sa stabileasca daca Decretul Comunitatii flamande de folosire a limbii olandeze incalca libera circulatie a lucratorilor in cadrul Uniunii Europene, in masura in care impune oricarei societati al carei sediu se afla in zona de limba olandeza, sub sanctiunea nulitatii din oficiu, redactarea in limba olandeza a documentele referitoare la raportul de munca atunci cand angajeaza un lucrator pentru un loc de munca de natura transfrontaliera.

In hotararea din 16 aprilie 2013, Curtea a constatat, in primul rand, ca respectivul contract tine de libertatea de circulatie a lucratorilor, in masura in care acesta a fost incheiat intre un cetatean olandez, rezident in tarile de Jos, si o societate cu sediul in Belgia. in plus, principiul libertatii de circulatie poate fi invocata nu numai de catre lucratori, dar, de asemenea, de catre un angajator. Curtea observa ca toate prevederile referitoare la libera circulatie a lucratorilor vizeaza facilitarea exercitarii de activitati profesionale pe teritoriul Uniunii si se opun masurilor care ar putea discrimina cetatenii UE atunci cand doresc sa desfasoare o activitate economica pe teritoriul unui alt stat membru.

Curtea noteaza ca limba olandeza prevaleaza in procesul de elaborare a contractelor de munca de natura transfrontaliera incheiate de societati al caror sediu se afla in regiunea de limba olandeza din Belgia. Prin urmare, o astfel de reglementare, care poate fi un factor de descurajare a lucratorilor si angajatorilor non-olandezi,  constituie o restrictie privind libera circulatie a lucratorilor.

Ca raspuns la justificarile oferite de guvernul belgian, Curtea a remarcat ca dreptul Uniunii nu se opune unei politici care are ca scop de a apara si promova una dintre limbile oficiale ale unui stat membru. Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice. Respecta in egala masura identitatea nationala a statelor membre, din care face parte, de asemenea, protectia limbilor lor oficiale.

Curtea a examinat, de asemenea, obiectivele prezentate de Belgia cu privire la protectia sociala a muncitorilor, care le permite acestora sa cunoasca documentele companiei in propria lor limba si sa beneficieze de o protectie eficienta din partea institutiilor nationale si autoritatilor reprezentative, precum si eficienta controalelor si monitorizarea inspectoratului de munca. Curtea recunoaste ca aceste obiective sunt printre motivele intemeiate de interes general de natura sa justifice o restrictie privind libera circulatie a lucratorilor.

Cu toate acestea, rezulta din ordinul contestat faptul ca incalcarea obligatiei de a elabora in limba olandeza orice contract de munca intre un angajat si un angajator stabilit in regiune olandeza se sanctioneaza cu nulitatea contractului, care trebuie sa fie recunoscuta din oficiu de catre instanta de judecata, cu conditia ca aceasta constatare de invaliditate sa nu afecteze lucratorul si drepturilor tertilor.

Totusi, partile la un contract de munca transfrontalier nu stapanesc neaparat limba olandeza. intr-o astfel de situatie, incheierea unui acord liber intre parti necesita posibilitatea de a intocmi contractul intr-o alta limba decat limba oficiala a statului membru. in plus, Curtea a continuat, legislatia care ar oferi, de asemenea, o versiune autentica intr-o limba inteleasa de catre toate partile implicate ar fi mai putin in detrimentul liberei circulatii a lucratorilor, garantand, in acelasi timp, scopurile urmarite de astfel de reglementari. Prin urmare, ordinul contestat este, in opinia Curtii, dincolo de ceea ce este strict necesar pentru a atinge obiectivele stabilite si nu poate fi considerat proportional.

In aceste conditii, Curtea constata ca decretul contestat care impune tuturor angajatorilor avand sediul in Flandra de a redacta, sub sanctiunea nulitatii, orice contract de munca transfrontalier exclusiv in limba olandeza este contrar Dreptul Uniunii.

Sursa: CURIA

 

de Legislatia Muncii