In cazul in care sindicatul intentioneaza sa semneze un contract colectiv de munca la nivel de unitate, vom vedea daca angajatorul (unitate din sectorul bugetar) poate refuza semnarea contractului, precum si ce sporuri pot fi inscrise in contractele colective incheiate in cadrul institutiilor bugetare.
Solutia consultantului:
Conform art. 129 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, angajatorul sau organizatia patronala initiaza negocierea colectiva cu cel putin 45 de zile calendaristice inaintea expirarii contractelor colective de munca sau a expirarii perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate in actele aditionale la contractele colective de munca.
Asadar, regula in cazul contractelor colective la nivel de unitate este ca angajatorul initiaza negocierea colectiva cu cel putin 45 de zile calendaristice inaintea expirarii contractelor colective de munca sau a expirarii perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate in actele aditionale la contractele colective de munca.
In sectorul bugetar, prin exceptie de la prevederile art. 129 alin. (3), contractele colective de munca se negociaza, in conditiile legii, dupa aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite, in limitele si in conditiile stabilite prin acestea (art. 138 alin. (2) din Legea 62/2011, republicata).
Instruire si testare SSM 5 modele de teste si instructiuni proprii SSM
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Legis Plus Legislatia Muncii
Prin urmare, unitatile din sectorul bugetar nu pot negocia contractul colectiv de munca anterior aprobarii bugetelor de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite.
In ceea ce priveste drepturile ce pot fi negociate, art. 138 alin. (1) stabileste ca prin contractele/acordurile colective de munca incheiate in sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi in bani si in natura, altele decat cele prevazute de legislatia in vigoare pentru categoria respectiva de personal.
Totodata, la alin. (3) al aceluiasi articol se prevede ca drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca. In cazul in care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale intre limite minime si maxime, drepturile salariale concrete se determina prin negocieri colective, dar numai intre limitele legale.
In consecinta, in unitatile bugetare se pot negocia drepturi salariale numai daca sunt stabilite de legi special intre limite minime si maxime si numai intre limitele legale.