Termene de prescriptie. Plateste amenzile la timp si evita alte sanctiuni!

Volumul impresionant de reglementari si de declaratii ori alte situatii ce trebuie transmise autoritatilor genereaza in mod inevitabil si aparitia unor posibile erori. Din perspectiva legislatiei in materie contraventionala atrage atentia modul in care opereaza prescriptia dreptului organelor competente sa constate savarsirea faptei si sa aplice amenda. Alaturi de aceasta, ca mijloc de protectie impotriva apetitului ridica al autoritatilor pentru amenzi in acesta perioada, este important de analizat si celelate termene de prescriptie aplicabile in domeniu. Problematica prescriptiei in materia raspunderii contraventionale a fost generata si de o serie de prevederi cuprinse in art. 13 alin. (1) si alin. (2)  din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile ulterioare.

Astfel alin. (1) prevede un termen scurt pentru alicarea sanctiunii statuand ca aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. in acelasit imp alin. (2) aduce in discutie contraventiile continue unde prescriptia nu mai poate interveni decat dupa ce incalcarea legii inceteaza. Potrivit art. 13 alin. (2) contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp. Asadar, oricat de mare ar fi intervalul de timp scurs de la data la care societatea avea obligatia de a depune o declaratie, atat timp cat obligatia delcarativa nu a fost indeplinita exista posibilitatea angajarii raspunderii contraventionale. Numai din momentul incetarii caracterului continuu (de la data depunerii declaratiei sau efectuarea procedurii) va incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului organelor de control de a constata contraventia. Trebuie, de asemenea, subliniat ca termenul de 6 luni prevazut de art. 13 alin. (1) din actul normativ mentionat mai sus este termenul de aplicare a sanctiunii calculat de la data savarsirii faptei. Acest termen opereaza in cazul in care mai intai este constatata fapta si doar ulterior si de catre o alta persoana este dispusa si sanctiunea contraventionala. Acest termen de prescriptie pentru aplicarea sanctiunii trebuie avut in vedere in sistemul celorlalte termene de prescriptie aplicabile in materia raspunderii contraventionale.

Alaturi de termenul de 6 luni de la data savarsirii faptei pentru aplicarea sanctiunii mai este aplicabil in domeniul fiscal termenul mult mai mare de 5 ani prevazut de codul de procedura fiscala, termen general pentru stabilirea tuturor obligatiilor fiscale.  in acest sens trebuie coroborate prevederile art. 91 care stabileste termenul de 5 ani cu cele cuprinse la ale art. 22 dar si 1 din Codul de procedura fiscala care include in notiunea de obligatii fiscale stabilirea obligatiei, declararea si plata acesteia, mentionand totodata si amenzile. Din aceasta perspectiva care se regasea dealtfel in mod expres in legislatia anterioara Codului de procedura fiscala rezulta ca termenul de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii este de 5 ani. De altfel, art. 13 alin. (4)  din OG nr. 2 /2001 stabileste faptul ca prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.

Intr-o alta abordare in lipsa unei prevederi exprese termenul de 5 ani se aplica doar in materia executarii silite nu si in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii inlipsa unei dispozitii exprese derogatorii de la termenul de 6 luni. Vor ramane astfel aplicabile prevederile art. 13 alin. (1) si (2) din OG nr. 2/2001.

Un alt element ce trebuie avut in vedere din perspectiva termenului de 6 luni este acela ca in cazul contraventiilor continue termenul curge de la data constatarii faptei.  Spre exemplu in cazul omisiunii raportarii unei achizitii intracomunitare ne aflam, desigur in fata unei contraventii continue deoarece achizitia trebuia raportata la termen dar obligatia se mentine dovada si faptul ca alin. (3) - (5) al art. 219 indice 1 circumstantiaza sanctiunea in functie de conduita ulterioara a contravenientului. in practica instantelor se intalnesc si solutii (nu insa particular pentru declaratii recapitulative) potrivit carora in astfel de circumstante contraventia s-a consumat la expirarea termenului stabilit de lege, spre deosebire de situatiile in care obligatia sanctionata contraventional nu are un termen (spre exemplu acordarea salariatilor a echipamentului special de protectie).

Un alt termen de prescriptie este cel in cadrul caruia amenda aplicata trebuie sa fie colectata. Adica, termenul in care organele abilitate cu aplicarea masurilor de executare silita trebuie sa incaseze amenda. Acest termen este, incepand cu data de 1 ianuarie 2004, de 5 ani. Anterior, acest termen era de 3 ani potrivit Ordonantei Guvernului nr. 61/2002 aplicabil in perioada 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2003. Subliniem ca in vederea determinarii termenului de prescriptie aplicabil va fi utilizat termenul de prescriptie in vigoare la data intocmirii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor in care este stabilita amenda.

Este de precizat ca cele doua termene de mai sus pot fi intrerupte sau suspendate. Astfel, prin intreprinderea unor masuri ale organelor de executare aceste termene pot sa isi reia cursul de la inceput sau calculul lor poate fi suspendat pe anumite perioade.

Un ultim termen de avut in vedere in materie contraventionala este termenul de prescriptie a executarii sanctiunii. Acesta este de asemenea un terme scurt reglementat de art. 14 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001. Potrivit acestei dispozitii executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii. Pentru a putea utiliza caracterul sactionatoriu al acestui termen atat de scurt este recomandat refuzul semnarii si primirii procesului-verbal la momentul intocmirii fortand organul constatator sa il comunice ulterior prin mecanismele reglementate.

Iata asadar ca in materie contraventionala sunt aplicabile mult mai multe termene de prescriptie de cat cele obisnuite, alaturi de cel privind dreptul de constatare a contraventiei si de cel de incasare a amenzii, se adauga si termenul de prescriptie pentru aplicarea sanctiunii dar si cel privind prescriptia executarii sanctiunii. Toate aceste termene trebuie avute in vedere ca mijloace de protectie impotriva organelor de control.

Termenul de prescriptie nu curge liniar, ci poate fi intrerupt sau suspendat. Situatiile care determina intreruperea sau suspendarea termenului de prescriptie sunt prevazute de art. 131 - 135 din Codul de procedura fiscala.

Intreruperea termenului de prescriptie determina curgerea unui nou termen de la data situatiei care o determina. Printre cauzele cele mai frecvente care determina intreruperea termenului de prescriptie se numara:
• indeplinirea de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;
• indeplinirea, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

Suspendarea termenului de prescriptie consta in oprirea cursului acestuia pe perioada respectiva si reluarea cursului termenului din momentul in care situatia care a determinat suspendarea a incetat.