21 de milioane persoane sunt victime ale muncii fortate, potrivit OIM

Potrivit estimarilor Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), la nivel mondial aproximativ 21 de milioane de oameni sunt in acest moment victime ale muncii fortate, prinsi in locuri de munca pe care au fost, intr-un mod sau altul, au fost fie  constransi fie inselati sa le ocupe. Regiunea Asia-Pacific ocupa primul loc in topul mondial in ceea ce priveste numarul victimelor muncii fortate, respectiv 11,7 milioane de victime, respectiv 56% din totalul la nivelul intregii lumi, urmata de Africa, cu 3.7 milioane (18%) si America Latina cu 1.8 milioane de victime (9.6%).
 
Potrivit declaratiilor coodonatorului Programului Activ Special de Comabatere a Muncii Fortate, Beate Andrees, metodologia a fost revizuita si imbunatatita inca din 2005, odata cu estimarile initiale le OIM iar cifrele sunt mai mari in prezent. „Am strabatut cale lunga in ultimii sapte ani de la prima noastra estimare a modului in care oamenii erau fortati sa lucreze in intreaga lume. Totodata, am facut progrese asigurandu-ne ca in prezent majoritatea tarilor condamna, prin legislatia lor, munca fortata, traficul de fiinte umane si practicile de tipul sclavagismului”.
 
In economiile dezvoltate dar la nivelul Uniunii Europene OIM estimeaza un numar 1.5 milioane de persoane supuse muncii fortate sau impuse (7%). 5.5 milioane de persoane (26%) din totalul de persoane aflate intr-o forma de munca fortata sunt tineri sub 18 ani.
 
La nivelul economiei private cca. 18.7 milioane de persoane (90%) sunt exploatate de catre persoane fizice sau intreprinderi. Dintre acestea, 4,5 milioane de euro (22 %) sunt victime ale exploatarii sexuale fortate iar alte 14,2 milioane de euro (68 %) sunt victime ale exploatarii prin munca fortata in activitati economice, cum ar fi agricultura, constructii, munca domestica sau productie.
 
Termenul de „munca fortata” este utilizat de catre comunitatea internationala in scopul de a desemna situatii in care persoanele implicate sunt obligate de catre recrutor sau angajator sa presteze o anumita munca sau activitate, impotriva vointei lor, prin utilizarea violentei, amenintari sau prin mijloace mai subtile precum datoriile acumulate, mentinerea actelor de identitate sau amenintari de denuntare la autoritatile de imigratie. Acsete situatii pot de asemenea fi socotite drept trafic de fiinte umane sau practici similare sclaviei, care sunt termeni similari dar nu identici in sens juridic. Dreptul international clasifica munca fortata drept infractiune iar pedepsele aplicate ar trebui sa reflecte gravitatea infractiunii.

Sursa: International Labour Organization