Sa vedem un model.
Art. N.
(1) In cadrul relatiilor de munca se va avea in vedere si principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii/colaboratorii. Astfel, este interzisa orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat/ colaborator bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, etc. Va constitui discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii, decat cele mentionate, dar care produc efectele unei discriminari directe.
(2) Nu sunt considerate discriminari:
a) masurile speciale prevazute de lege pentru protectia maternitatii, nasterii si alaptarii;
b) actiunile pozitive pentru protectia anumitor categorii de femei sau barbati;
c) o diferenta de tratament bazata pe o caracteristica de sex cand, datorita naturii activitatilor profesionale specifice avute in vedere sau a cadrului in care acestea se desfasoara, constituie o cerinta profesionala autentica si determinanta atat timp cat obiectivul este legitim si cerinta proportionala.
Medicina muncii un aliat al angajatorului
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
40 Modele de Regulament Intern
(3) Este interzisa discriminarea prin utilizarea de catre conducerea societatii si/sau conducatorii de compartimente, dupa caz, a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, in legatura cu relatiile de munca, referitoare la:
a) anuntarea, organizarea concursurilor sau examenelor si selectia candidatilor pentru ocuparea posturilor vacante;
b) incheierea, suspendarea, modificarea si/sau incetarea raportului juridic de munca ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atributiilor din fisa postului;
d) stabilirea remuneratiei;
e) beneficii, altele decat cele de natura salariala, precum si la securitate sociala;
f) informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
g) evaluarea performantelor profesionale individuale;
h) promovarea profesionala;
i) aplicarea masurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
k) orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei in vigoare.
(4) In vederea indeplinirii dispozitiilor de principiu cuprinse in legislatia muncii si in prezentul Regulament, se va asigura de catre Compartimentul/Serviciul Resurse Umane o legatura permanenta cu toti salariatii pentru prevenirea sau, dupa caz, inlaturarea unor astfel de cazuri.
(5) Salariatii, individual sau in grup, se pot adresa cu sesizari Compartimentului/Serviciului Resurse Umane ori de cate ori exista semnale ca se petrec astfel de fapte. Compartimentul/Serviciul Resurse Umane are obligatia de a sesiza angajatorul pentru a lua toate masurile prevazute de Codul muncii pentru a asigura un climat normal al muncii.
(7) In cazul in care astfel de fapte prezinta o gravitate deosebita, Coordonatorul Compartimentului/Serviciului Resurse Umane (consultant in domeniul personal-salarizare) va face propuneri Directorului general in vederea sanctionarii celor vinovati de orice act de discriminare sau de incalcare a demnitatii cu ocazia sau in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu, acestea constituind abatere disciplinara.
(8) In egala masura, sesizarile vor cuprinde si unele aspecte legate de discriminarile care au ca efect acordarea unor salarii inechitabile.
(9) Diferentierea salariala bazata pe incadrarea in functii diferite, sarcini de serviciu diferentiate, vechime diferita, implicare diferita, precum si pe atributii de serviciu diferentiate sau pe competenta profesionala diferita nu constituie discriminare.
(10) Tuturor salariatilor le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor ilegale.
.
Art. N+1.
Constituie discriminare actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la art. 13 si/sau faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la art. 13, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.
Art. N+2.
Niciun salariat nu poate fi obligat sa munceasca intr-un loc de munca ori intr-o anumita profesie. Modificarea unilaterala a locului de munca, conform Codului muncii, cu caracter de sanctiune disciplinara cu durata temporara, nu constituie munca fortata.
Art. N+3.
Angajatorul nu va refuza angajarea sau mentinerea in munca a persoanelor cu handicap, in cazurile in care acestea sunt apte pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu aferente posturilor existente.
Horatiu Sasu,
Jurist si economist
Consultant in afaceri