Sanatatea si securitatea in munca in regulamentul intern

Obligatia de a cuprinde in regulamentul intern reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii este reluata in art. 178 alin. 2 din Codul muncii, republicat, care prevede:
“In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind securitatea si sanatatea in munca”.

Cu privire la aceste prevederi ale regulamentului intern, legea obliga angajatorul sa se consulte nu numai cu sindicatul, respectiv cu reprezentantii salariatilor (ca in cazul celorlalte prevederi), ci si cu comitetul de securitate si sanatate in munca.

Intr-un plan mai larg, angajatorul are obligatia de a lua masurile necesare pentru:
- protejarea securitatii si sanatatii salariatilor;
- prevenirea riscurilor profesionale;
- informarea si pregatirea salariatilor cu privire la aceste riscuri;
- organizarea protectiei muncii si a mijloacelor necesare acesteia.

Prevederile privind protectia, igiena si securitatea in munca, ce se cuprind in regulamentul intern, vor urmari:
• evitarea riscurilor;
• evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
• combaterea riscurilor la sursa;
• adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
• luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
• inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
• planificarea prevenirii;
• adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;
• aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Trebuie aratat ca prevederi cu privire la securitatea in munca in cadrul unitatii se vor regasi nu numai in regulamentul intern, dar si in alte acte, cum ar fi contractul colectiv de munca sau regulamentul de organizare si functionare, dupa cum prevede Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, publicata in Monitorul oficial nr. 646 din 26 iulie 2006.

Potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 25/2004:
“Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca a salariatelor gravide si/sau mame, lauze sau care alapteaza, regulamentele interne ale unitatilor trebuie sa contina masuri privind igiena, protectia sanatatii si securitatea in munca a acestora, in conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta si ale celorlalte acte normative in vigoare” (art. 18).

Potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003:
• salariata gravida este femeia care anunta in scris angajatorul asupra starii sale fiziologice de graviditate si anexeaza un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care sa ii ateste aceasta stare;
• salariata care a nascut recent este femeia care si-a reluat activitatea dupa efectuarea concediului de lauzie si solicita angajatorului in scris masurile de protectie prevazute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a nascut;
• salariata care alapteaza este femeia care, la reluarea activitatii dupa efectuarea concediului de lauzie, isi alapteaza copilul si anunta angajatorul in scris cu privire la inceputul si sfârsitul prezumat al perioadei de alaptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie in acest sens.

Angajatorii au obligatia sa adopte masurile necesare, astfel incât sa previna expunerea salariatelor gravide si/sau mame, lauze sau care alapteaza la riscuri ce le pot afecta sanatatea si securitatea, si sa nu le constrânga la efectuarea unei munci daunatoare sanatatii sau starii lor de graviditate ori copilului nou-nascut, dupa caz.

Daca o asemenea salariata desfasoara la locul de munca activitate care prezinta riscuri asupra sarcinii sau alaptarii, angajatorul ii va modifica in mod corespunzator conditiile si/sau orarul de munca ori o va repartiza la un alt loc de munca fara riscuri pentru sanatatea sau securitatea sa. Daca indeplinirea acestei obligatii nu este posibila, salariata va intra in concediu de risc maternal.

In plus, angajatorii vor informa in scris salariatele asupra rezultatelor evaluarii privind riscurile la care pot fi supuse la locurile lor de munca, precum si asupra drepturilor care le revin, potrivit legii si regulamentului intern.