In acest context, diferenta dintre stimulentele legale si cele acordate ilegal consta in... ingeniozitatea evidentierii lor in contabilitate, in clauzele contractuale, in aplicarea acestora etc.
Exemplu pentru un spatiu de locuit oferit salariatului:
a) avantaj in natura oferit gratuit in mod legal – daca este locuinta de serviciu
b) avantaj in natura gratuit, dar impozitat legal – daca nu este locuinta de serviciu (se impoziteaza, asa cum am aratat, pe baza tarifelor aprobate la nivel national)
c) avantaj in natura, platit, dar mai putin decat prevad normele legale pentru cazul b) de mai sus – perfect legal
d) locuinta ocupata de 4 camere + teren de 500 mp, pentru care se face contract pentru ocuparea a doua camere si 200mp teren – avantaj care nu e impozitat in mod ilegal sau... sau spunem „semilegal”, cata vreme Finantele nu au cum sa dovedeasca spatiul utilizat in mod real.
Un alt exemplu: o societate de montaj instalatii monteaza salariatului propriu o instalatie pentru locuinta acestuia. Tariful orar este la 75% fata de tariful normal. Pentru ca restul de 25% sa nu fie considerat avantaj in natura, firma factureaza salariatului, in loc de 16 ore la tarif de 75%, numai 12 ore, la tarif intreg... salariatul primeste asadar avantajul in natura, care insa nu e evidentiat nicaieri in acte si, deci, nu e impozitat.
Instruire si testare SSM 5 modele de teste si instructiuni proprii SSM
Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale
250 Modele Fise de Post
Ghid complet Instructiuni proprii de securitate a muncii
La fel cum nu e impozitat (deoarece „nu exista”) nici urmatorul fapt: o companie are mai multe activitati, printre care si o sala de fitness. Salariatii de la alta activitate (de la vanzari portelan, spre exemplu), au dreptul, tacit, de a folosi sala de fitness, de zece ori pe luna fiecare, evidenta fiind tinuta intr-un caiet. Un astfel de avantaj incrucisat, neimpozitat, este greu de demonstrat... pana nu face cineva sesizare la Finante si nu depune dovezi despre aceasta.
Exact la fel se pune problema in cazul unor avantaje oferite de doua companii, fiecare salariatilor celeilalte: naveta gratis pe microbuzele firmei A pentru salariatii firmei B, la schimb cu reparatii auto gratuite la firma B pentru salariatii firmei A. În mod normal, chiar daca prestatiile s-ar compensa perfect (ipotetic), tot ar trebui inregistrate, deoarece pe de o parte sunt avantaje in natura care ar trebui impozitate, iar pe de alta parte, sunt venituri pentru cele doua societati care ar trebui de asemenea impozitate.
Tot la diferenta dintre legal si ilegal (cu stationare in semilegal, sa spunem) este situatia team-bulding-urilor. Ne aducem aminte despre conditiile necesare pentru ca formarea profesionala sa fie considerata avantaj neimpozabil la salariat si deductibil la angajator. Asa fiind, daca “formarea” pe care o organizati nu se incadreaza in conditiile de forma si, separat, in conditiile de obiectiv mentionate mai sus… nu incercati sa le considerati cheltuieli de formare profesionala.
Este cazul – spinos – al team-building-urilor, manifestari care reunesc intr-o locatie membrii aceleiasi echipe, pentru relaxare, activitati comune, cu scopul de a intari coeziunea echipei. E adevarat ca aceasta aduce un “plus” de productivitate (ca doar nu degeaba sunt la moda teambuilding-urile…) dar… daca nu cuprind activitati care pot fi incadrate in criteriile pe care le-am analizat, activitatea poate fi trecuta pe cheltuieli de protocol (cu deductibilitatea limitata aferenta). Desigur, exista posibilitatea ca un angajator sa organizeze un curs de perfectionare (spre exemplu, o banca, dimineata instruieste pe salariatii de la Credite, reuniti la un hotel, iar dupamasa organizeaza activitati distractive, specifice team-building-urilor) – si astfel putem discuta daca aceste activitati sunt sau nu “formare profesionala”. Cert e ca “hartia vorbeste”, ca peste tot la noi, deci justificarea formarii profesionale trebuie sa stea in picioare…
Dincolo de frontiera legalitatii stau, limpede, cheltuielile pe care le efectueaza salariatul si se deconteaza prin facturi emise pe numele angajatorului. E o practica pe care, daca o depisteaza Finantele, se ajunge direct in dosar penal de evaziune fiscala.