LEGISLATIAMUNCII.RO
A gresi e omeneste. A gresi calculele e mai mult decat omeneste si se intampla destul de des. Plata unor sume mai mari la salariu in urma unei erori de calcul este o greseala pe care orice angajator din lume isi va dori sa o indrepte cat mai curand. Salariatul, in mod firesc, va fi obligat sa restituie sumele respective. Sa vedem, asadar, cum poate anagajtorul sa retina aceste drepturi salariale platite in plus.
Raspuns:
Conform art. 256 alin. (1) din Codul muncii, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Obligatia de restituire reprezinta o institutie distincta de raspunderea patrimoniala. Astfel, in timp ce raspunderea patrimoniala propriu-zisa se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie, pe cand obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat.
In speta, salariatul are obligatia sa restituie sumele de bani care nu i se cuveneau pe care angajatorul i le-a platit ca urmare a unei greseli de calcul.
Obligatia de restituire poate fi indeplinita de bunavoie de catre salariat prin predarea sumelor de bani nedatorate la casieria unitatii. In cazul in care obligatia de restituire nu este indeplinita de bunavoie, consideram ca angajatorul poate retine sumele acordate salariatului in mod necuvenit, in baza unei hotarari judecatoresti. Aceasta, intrucat, retinerea constituie o modalitate de executare silita, executare ce poate fi realizata numai in baza unui titlu executoriu.
Ghidul angajatului Codul muncii in interesul tau
Contributii aferente veniturilor impozabile si neimpozabile in 2024
Legis Plus Legislatia Muncii
Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale
Referitor la obligatia de restituire a salariatului, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 274/2011 publicata in Monitorul Oficial nr. 355/23.05.2011, examinand exceptia de neconstitutionalitate a art. 272 alin. (1) din Codul muncii , (actualul articol 256 alin. (1)) a stabilit urmatoarele:
"Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorii acesteia critica redactarea neclara a art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , care da posibilitatea angajatorului de a stabili ce sume sunt "nedatorate", precum si cuantumul acestora. De asemenea, arata ca nu sunt specificate nici conditiile in care poate fi antrenata raspunderea patrimoniala a salariatului, astfel ca acestuia i se poate pretinde restituirea unor sume de bani, fara ca instanta sa se fi pronuntat asupra existentei si intinderii acestei obligatii.
Fata de aceste sustineri se retine ca, intr-adevar, textul de lege criticat nu da o definitie exacta a notiunii de "suma nedatorata" si nici nu detaliaza conditiile in care se naste obligatia de restituire. El vine sa acopere insa, prin excluderea tuturor celorlalte situatii prevazute de lege care antreneaza raspunderea patrimoniala a salariatului, cazurile cand, fara a fi retinuta vinovatia acestuia, este obligat la restituirea unor sume incasate de la angajator, intrucat acestea nu i se cuveneau, neexistand o justa cauza.
De asemenea, avand in vedere contextul reglementarii, este evident ca obligatia de restituire se naste in legatura cu desfasurarea raporturilor de munca. De asemenea, dispozitiile art. 273-275 din Legea 53/2003 - Codul muncii reglementeaza procedura de recuperare a daunelor de la salariat. In cazul in care intre salariat si angajator nu exista un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligatia de restituire nu va putea fi stabilita decat pe cale judecatoreasca, la instanta competenta sa solutioneze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispozitiilor art. 281 si urmatoarele din Legea 53/2003 - Codul muncii.
In legatura cu cele retinute in prezenta cauza, apar ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, in care s-a statuat ca interdictia retinerii din salariu cu titlu de daune, fara ca datoria sa fie scadenta, lichida si exigibila, constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prevazuta de art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, este menita sa elimine arbitrariul din reglementarile anterioare, cand conducerea unitatii stabilea existenta pagubei, intinderea acesteia, lua masuri de recuperare prin dispozitie de imputare si proceda de indata la retinerea din drepturile salariale, urmand ca salariatul sa se adreseze organelor de jurisdictie pentru apararea intereselor sale legitime.
In conditiile statului de drept, valoare consacrata prin art. 1 alin. (3) din Constitutie, raspunderea patrimoniala pentru daune se impune sa se stabileasca de catre instantele de judecata, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constitutie, infaptuiesc justitia in numele legii. Acelasi principiu constitutional mai impune ca orice executare silita sa aiba la baza un titlu executoriu valabil. Aceasta insa nu lezeaza libertatea contractuala, deoarece partile contractante pot conveni de comun acord asupra modalitatilor de executare sau de stingere a obligatiilor lor reciproce.
De asemenea, nu este ingradit nici dreptul salariatului sa consimta de bunavoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fara sa astepte pronuntarea unei hotarari judecatoresti. Ipoteza reglementata de alin. (2) al dispozitiei legale criticate se refera doar la situatiile in care salariatul nu acopera de bunavoie dauna cauzata angajatorului.
Fata de cele aratate, Curtea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
