Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului - art 75 Codul muncii

Codul muncii nu stabileste o procedura privind acordarea preavizului salariatilor in cazul concedierii. In toate cazurile insa preavizul trebuie sa fie acordat.

Referindu-se la preaviz, art. 75 alin. (1) din cod prevede ca persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.

Totodata, potrivit art. 76 din Codul muncii, republicat, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
a)motivele care determina concedierea;
b)durata preavizului;
c)criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d)lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

De asemenea, potrivit art. 78 din Codul muncii, republicat, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta. Acordarea preavizului este o formalitate ce se inscrie in procedura prevazuta de lege stabilita de art. 78 din cod, iar neacordarea acestuia este suficienta pentru a atrage sanctiunea nulitatii deciziei de concediere.

Asadar, un aspect de nelegalitate care poate afecta atat conditiile de fond ale deciziei de concediere, cat si masura concedierii in sine pentru luarea sa cu incalcarea procedurii prevazute de lege il reprezinta neacordarea preavizului la concediere.

Codul muncii nu prevede in cazul concedierii obligatia angajatorului de a comunica preavizul printr-o notificare separata de decizia de concediere, de aceea, neexistand o astfel de obligatie expresa, exista practia utilizarii la concediere a unui singur document, respectiv decizia de concediere pe care o comunica salariatului, aceasta cuprinzand si durata preavizului.

Totodata, pentru motivul ca in perioada de preaviz poate interveni o cauza de suspendare a contractului individual de munca in practica alti angajatori au ales varianta ca preavizul sa fie adus la cunostinta salariatului printr-un inscris separat, iar decizia de concediere sa fie emisa dupa expirarea termenului de preaviz.

Imprejurarea ca art. 74 alin. (1) lit. b) din Codul muncii stipuleaza ca decizia de concediere trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu durata preavizului nu exclude posibilitatea ca angajatorul, printr-un act anterior emiterii deciziei de concediere, sa aduca la cunostinta salariatului sau faptul ca beneficiaza de un termen de preaviz, ci dimpotriva, constituie o garantie a faptului ca salariatul a avut cunostinta in mod efectiv de intentia angajatorului de a denunta unilateral contractul individual de munca si ca i s-a acordat un termen in care sa isi gaseasca un alt loc de munca.

De aceea, in decizia de concediere se mentioneaza faptul ca s-a acordat salariatului termenul de preaviz si perioada acestuia, salariatul fiind anterior informat in scris in legatura cu data de la care incepe sa curga preavizul.

Rolul preavizului este de a instiinta salariatul asupra viitoarei incetari a contractului sau de munca dupa expirarea termenului de preaviz, asa incat in mod evident trebuie sa fie acordat anterior incetarii CIM. Pe cale de consecinta, preavizul trebuie acordat inainte de emiterea deciziei de concediere si nu odata cu emiterea acesteia, pentru ca, in conformitate cu dispozitiile art. 77 conform Codului muncii, republicat, decizia de concediere produce efecte in sensul incetarii raporturilor de munca de la data comunicarii ei salariatului, or curgerea preavizului dupa aceasta data este lipsita de sens cata vreme raportul de munca si-a incetat existenta potrivit dispozitiilor legale.

In ceea ce priveste anularea deciziei avand rol si de notificare si de decizie, intr-o speta a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari (Decizia nr. 6660/R/2009, www.jurisprudenta.org) se mentioneaza ca angajatorul nu poate dispune in acelasi timp concedierea si efectuarea perioadei de preaviz. Se retine:
Potrivit art. 74 din Codul muncii alin. (1) decizia de concediere se comunica salariatului in scris, iar potrivit art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului.
Efectul specific al comunicarii deciziei de concediere il reprezinta incetarea contractului individual de munca al salariatului.

Tribunalul a constatat ca preavizarea contestatorului s-a facut in cazul deciziilor contestate odata cu comunicarea deciziei de concediere, fiind concomitenta cu aceasta, Tribunalul a retinut doua aspecte de nelegalitate:
Un prim aspect de nelegalitate vizeaza nerespectarea de catre angajator a obligatiei de a instiinta salariatul anterior emiterii deciziei de concediere cu privire la desfiintarea locului sau de munca si de aducere la cunostinta acestuia a duratei preavizului si a datei concrete de incepere a termenului de preaviz.

Or, asa cum ii este si denumirea, preavizul este anterior concedierii si are scopul de a instiinta persoana al carei loc de munca urmeaza a fi desfiintat despre luarea masurii incetarii contractului sau individual de munca la data expirarii termenului de preaviz.

Aceeasi concluzie se desprinde si din interpretarea sistematica si logica a reglementarii, textul urmand a primi o interpretare sistematica, prin raportare la continutul intregului act normativ, textele interpretandu-se unele prin altele, dandu-se acestora interpretarea ce rezulta din intregul act, cat si din locul pe care il ocupa textul analizat in cadrul actului normativ interpretat.

Astfel, intreaga sectiune a 6-a din Capitolul V „incetarea contractului individual de munca", poarta denumirea, Dreptul la preaviz".

Acest drept este reglementat prin art. 73 din Codul muncii printr-un text anterior si distinct de prevederile ce reglementeaza continutul deciziei de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, prevederi reglementate in art. 74 din Codul muncii, astfel incat si din locul ocupat de reglementarea dreptului la preaviz in cuprinsul actului normativ interpretat, respectiv mai inainte de dispozitiile referitoare la emiterea deciziei de concediere si la continutul acesteia se exclude interpretarea ca preavizul ar putea fi inclus in cuprinsul deciziei de concediere, astfel cum a procedat intimata.

Concluzia ca acordarea preavizului salariatului este anterioara emiterii deciziei de concediere si comunicarii acesteia catre salariat se desprinde indubitabil din prevederile alin. 3 ale art. 73 din Codul muncii „(3) in situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului prevazut la art.51 alin. (2)", prin raportare la prevederile art. 75 din Codul muncii „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului", fiind exclusa interpretarea in care ar putea produce efecte atat suspendarea contractului de munca si implicit a termenului de preaviz, cat si incetarea contractului individual de munca prin emiterea si comunicare deciziei de concediere.

De altfel, textele contractelor colective de munca referitoare la acordarea preavizului sunt neindoielnice, in sensul ca angajatorului ii revine obligatia de a comunica in scris angajatului afectat perioada de preaviz de 20 de zile lucratoare, anterior emiterii deciziei de concediere, intrucat emiterea acestei decizii si comunicarea acesteia salariatului echivaleaza cu incetarea contractului individual de munca (produce efectul incetarii contractului individual de munca al acestuia, potrivit prevederilor art. 75 din Codul muncii), astfel incat o comunicare concomitenta presupune neacordarea in fapt a preavizului

In aceasta ipoteza, ori contractul individual de munca al salariatului inceteaza la data comunicarii deciziei de concediere, situatie in care angajatorul nu a acordat preavizul prevazut de lege, iar mentiunea din cuprinsul deciziei referitoare la durata preavizului acordat este fictiva, astfel incat disimuleaza realitatea, iar inscrierea unei mentiuni fictive echivaleaza cu lipsa acestei mentiuni, fie angajatorul „ignora" prevederea legala referitoare la efectele comunicarii deciziei de concediere cu consecinta ca situeaza data desfacerii contractului individual de munca la un moment incert undeva dupa momentul comunicarii deciziei, cu ignorarea prevederilor art. 75 din Codul muncii.

Asadar angajatorul nu poate dispune in acelasi timp concedierea si efectuarea perioadei de preaviz.