Prestatii de somaj si prestatii de boala. Domenii vizate de securitatea sociala

Dispozitiile UE din domeniul coordonarii securitatii sociale se aplica legislatiei
nationale (1) privind:

- prestatiile de boala, prestatiile de maternitate si prestatiile de paternitate echivalente, accidentele de munca, bolile profesionale;
- prestatiile de invaliditate, pensiile pentru limita de varsta, prestatiile pentru urmasi, ajutoarele de deces;
- prestatiile de somaj, prestatiile familiale, prestatiile de pre-pensionare.

Astfel, se poate face apel la dispozitiile de coordonare in toate cazurile in care acestea sunt necesare pentru a fi indreptatit(a) la una dintre aceste prestatii. Aceste dispozitii nu se aplica insa  urmatoarelor domenii:
- asistenta sociala si social-medicala: aceste prestatii se acorda in general in functie de venituri si nu sunt legate de niciuna dintre categoriile mentionate mai sus;

(1) Regulamentul (CE) nr. 883/2004, articolul 1 litera (l) specifica faptul ca "prin «legislatie» se intelege, pentru fiecare stat membru, actele cu putere de lege si actele administrative, precum si orice alte masuri de aplicare" care se refera la ramurile de securitate sociala enumerate in prezentul punct 5.

- prestatiile acordate pentru victimele razboiului si ale unor actiuni militare sau ale consecintelor acestora, pentru victimele infractiunilor, ale asasinatelor sau ale actelor teroriste, pentru victimele care au suferit de pe urma agentilor statului aflati in exercitiul functiunii sau pentru victimele care au suferit nedreptati din motive politice sau religioase sau legate de familia acestora.

In unele cazuri, poate fi greu de stabilit daca o anumita prestatie este sau nu acoperita de dispozitiile de coordonare. Nu ezitati sa contactati institutia competenta pentru clarificari.

Dispozitiile de coordonare se aplica aspectelor legate de securitatea sociala, dar nu si aspectelor legate de taxare, care ar putea fi reglementate prin acorduri bilaterale.

In cazul in care o persoana lucreaza intr-un stat membru, se aplica legislatia statului membru respectiv. Acest principiu se aplica atat angajatilor, cat si lucratorilor care desfasoara o activitate independenta, chiar daca ei isi au resedinta pe teritoriul altui stat membru sau daca societatile lor comerciale sau angajatorii lor sunt situati in alt stat membru.

In cazul in care persoana in cauza inceteaza sa lucreze intr-un stat membru si incepe sa lucreze intr-o alta tara membra UE, se va aplica legislatia noului stat de angajare. Angajatul inceteaza astfel sa acumuleze drepturi in fostul stat si va incepe sa le acumuleze in noul stat, fara sa conteze daca este rezident in statul respectiv. Chiar si in calitate de lucrator frontalier cu resedinta in fostul stat de angajare, angajatul este asigurat in temeiul legislatiei statului in care lucreaza.