Cui revine responsabilitatea de a declara un accident de munca?

Vom stabili cine are responsabilitatea de a declara un accident de munca, atat in situatia in care evenimentul se produce in cazul unui salariat care lucreaza de la domiciliu, cat si in cazul in care accidentul se produce pe teren.

Mentionam astfel ca, in primul rand, angajatorul are obligatia de a declara evenimentul in conditiile stabilite de Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, cu modificarile si completarile ulterioare, si Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006, aprobate prin HG 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin eveniment legiuitorul intelege accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune (art. 5 lit.f din lege).

In conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (1) din Legea 319/2006 securitatii si sanatatii in munca angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:

a)inspectoratelor teritoriale de munca;
b)asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c)organelor de urmarire penala, dupa caz.

Asadar, toate evenimentele trebuie comunicate si nu doar accidentele de munca.

In cazul producerii acestor incidente putem vorbi de mai multe etape obligatorii care trebuie parcurse in conformitate cu prevederile Legii 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca si a Normelor metodologice de aplicare ale acesteia, aprobate prin HG 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv: comunicarea, cercetarea, inregistrarea si evidenta evenimentelor/accidentelor de munca.

Toate aceste etape este obligatoriu sa fie parcurse in termenele, conditiile si cu intocmirea tuturor documentatiilor prevazute de Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, cu modificarile si completarile ulterioare, si Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006, aprobate prin HG 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

In ceea ce priveste accidentul de munca, legiuitorul il defineste drept vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces, conform art. 5 lit. g) din Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 30 alin. (1) din aceeasi lege prevede ca in sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;
f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca;

i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;

j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;

k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

Alin. (2) din acelasi articol stabileste ca in situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si I), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate in munca sau de circulatie in vigoare.

Accidentul in afara muncii este accidentul care nu indeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. g) si la art. 30 din lege, in conformitate cu dispozitiile art. 2 pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Determinarea caracterului accidentului, deci a stabilirii caracterului de accident de munca sau accident in afara muncii, se face de la caz la caz, pe baza tuturor imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea acestuia cu ocazia cercetarii evenimentului.


Sursa: PortalCodulMuncii.ro

de Legislatia Muncii