Formarea profesionala e considerata munca suplimentara?

In cazul in care salariatii participa la cursuri de formare profesionala, acestia nu exercita lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu ci isi exercita dreptul de participare la programe de formare profesionala consacrat de Codul muncii si de OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor.

Astfel, art. 194 din Codul muncii, republicat, instituie obligatia angajatorilor de a asigura participarea la programele de formare profesionala, conform distinctiilor prevazute de acest text.
Acestei obligatii ii corespunde dreptul salariatilor de a avea acces la formare profesionala prevazut de art. 39 alin. (1) lit. g) din acelasi Cod.

Dispozitiile Codului muncii se intregesc cu cele ale OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, conform careia, pe perioada in care participa la programe de formare profesionala finantate de angajatori, salariatii primesc drepturile salariale stabilite conform contractului individual de munca pentru program normal de lucru, iar angajatorul are obligatia de a suporta cheltuielile de deplasare in cazul in care acestea se desfasoara in alta localitate decat cea in care salariatul isi are locul de munca (art. 37).

De asemenea, atunci cand participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca.

Timpul de munca este definit de art. 111 din Codul muncii, republicat, ca fiind orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.

Art. 120 din Codul muncii, republicat, defineste munca suplimentara ca fiind munca prestata in afara duratei normale a timpului de lucru, prevazut de art. 112 Codul muncii. Or, salariatul care urmeaza un curs de formare profesionala, nu presteaza munca, nu e obligat sa indeplineasca anumite sarcini de serviciu ci dimpotriva, are dreptul de a i se asigura participarea la cursurile de formare profesionala.

In concluzie, salariatilor li se cuvin drepturile stabilite de Codul muncii pentru munca suplimentara numai cand presteaza munca in afara duratei normale a timpului de lucru nu si in situatia in care participa la cursuri de pregatire profesionala.