Un principiu de fier: interzicerea renuntarii salariatilor la drepturi

Art. 38 din Codul muncii
Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Ca sa intelegem: tranzactia este contractul prin care partile sting un proces inceput sau preintampina nasterea unui proces prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii, ori in prestatii noi promise sau savarsite de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul ce este litigios sau indoielnic. Dupa cum am aratat, Codul muncii interzice tranzactiile referitoare la drepturile salariatilor sau exercitarea lor.


Exemplu
Ca orice drept nascut in derularea unui raport de munca, salariul nu poate face obiectul unei tranzactii, renuntari sau limitari, chiar daca face obiectul negocierii.
În practica insa asemenea renuntari, limitari ori tranzactii se intalnesc destul de rar. Instantele judecatoresti au decis ca renuntarea la salariu nu se poate prezenta sub o forma indirecta sau implicita. Mai exact, persoana careia i s-a redus in mod nelegal salariul - sau care nu a fost incadrata in categoria corespunzatoare, acolo unde exista astfel de categorii - insa a continuat a presta munca in noile conditii, nu poate fi socotita ca achiesat la noua retribuire si ca - ipso facto - nu ar mai avea deschisa calea contestatiei la organele competente. Acceptarea unui salariu inferior celui negociat sau nesemnarea actului aditional la contractul individual de munca (act care cuprindea propunerea patronului referitoare la nivelul salariului, propunere refuzata de salariat) nu poate fi socotita ca o renuntare la dreptul de a contesta masura nelegala a unitatii. Simplul fapt ca salariatul a incasat un salariu mai mic decat acela care i se cuvine nu constituie o achiesare la diminuarea drepturilor sale.

Un alt exemplu despre interzicerea tranzactionarii a fost cel cu impunerea (si acceptarea) exclusivitatii, discutat la clauza de neconcurenta.

În fine, un alt exemplu al aplicarii art. 38 din Codul muncii este reprezentat de adaptarea normelor referitoare la clauza penala in materia raporturilor de munca. În contractele individuale de munca pot fi stipulate si clauze penale referitoare la raspunderea patrimoniala reglementata de art. 253 din Codul muncii. Numai ca si in acest caz, al clauzei penale, situatia partilor contractului individual de munca este diferita. Într-adevar, inserarea ei in contractu1 individual de munca in cazul raspunderii patrimoniale a salariatului, conform art. 254 alin. (1) din Codul muncii nu este posibila. Opereaza - si de aceasta data - in mod prohibitiv art. 38 din Cod.

IMPORTANT DE RETINUT
O clauza penala poate fi inclusa in contractul individual de munca numai in sarcina angajatorului, deoarece art. 38 din Codul muncii interzice tranzactiile care urmaresc renuntarea sau limitarea drepturilor salariatilor.

Restrictia este usor de inteles, deoarece clauza penala prezinta si inconveniente: debitorul (salariatul) poate fi constrans din motive economice sa accepte stabilirea unei sume foarte ridicate in clauza penala, ceea ce duce uneori la situatii inechitabile cu efecte lezionare pentru el. Tot astfel, in cazul in care suma stabilita prin clauza penala este prea mica, se ofera debitorului un mijloc sau un motiv de a se sustrage deliberat de la executarea obligatiilor – mai ales cand clauza penala este inferioara beneficiului pe care debitorul il obtine din neexecutarea contractului.

Cu referire la art. 38 mai atragem atentia ca textul referindu-se la inadmisibilitatea renuntarii de catre salariati la "drepturile ce le sunt recunoscute prin lege" (iar nu doar "stabilite de lege") rezulta, fara posibilitate de dubiu, ca el este aplicabil, deopotriva, atat cu privire la drepturile statornicite expres si exclusiv prin lege, cat si la cele care, in temeiul legii, au fost stabilite prin negociere.

Ce retinem din acest principiu
Chiar daca salariatul voit sau nu, in cunostinta de cauza ori cu consimtamantul viciat - si-ar da acordul la o astfel de clauza (prin care i s-ar limita drepturile legale) ea va fi lovita de nulitate absoluta. La randul sau, angajatorul nu se poate prevala (nu poate invoca) de o clauza contractuala prin care se urmareste renuntarea sau limitarea drepturilor legale ale salariatului sau.

O interpretare...
Nu este permis ca salariatul sa renunte la drepturile sale.
Pe de alta parte... deoarece legea nu interzice, rezulta ca sunt permise tranzactiile referitoare la drepturile angajatorului si la exercitarea acestor drepturi!