Jurnalul doamnei de la HR: Prima data nu se uita niciodata

Iata ca mi-am facut curaj sa va scriu pentru prima data. Niciodata nu ma vedeam eu ca dupa atat de multa experienta in HR sa incep sa povestesc din intamplarile ce mi-au marcat cariera si chiar personalitatea. Totusi, am decis ca e mai bine sa impartassc din ceea ce am intalnit si sper sa va fie de folos.

Inainte, si  aici ma refer la anii ’90, toata munca mea parea mai simpla, si poate usor programata. Era clar de cand iti duceai studiile la un nivel superior spre ce anume te indreptai. Inginerul e inginer si economistul acolo ramanea. Da, era o mirare cand cineva de la jurnalism ne spunea ca vrea sa fie economist. Acum, insa... situatia e cu totul alta... Generatiile mai tinere vor sa stie tot deodata si cred ca e mai bine sa se specializeze in cat mai multe domenii. Desigur, termenul specializare e folosit pentru potentialul lor, nu pentru veritabilul nivel de cunostere pe care acesta il presupune.

Asadar, cazuri de schimbare a profilului studiilor e atat de frecvent, incat unii considera normal sa invete, spre exemplu, la stiinte sociale, apoi sa dea la medicina si in final sa faca un masterat in sisteme de programare. Totusi, daca pentru anumite cazuri aceasta este realitate, nu inseamna ca este si dezirabila. Sa nu mai spunem de dilemele create cand deja domeniul de activitate dupa toate aceste  studii este unul complet diferit, sa spunem vanzari in cazul nostru. Astfel de modificari nu fac decat sa provoace o confuzie si mai mare pentru angajatorii de pe piata si, implicit, pentru omul de HR.

Sa nu credeti ca va scriu din pura nostalgie. Pur si simplu in ultima perioada simt si vad ca apar cazuri tot mai complicate in intregul ciclu legat de existenta salariatilor in companie. Ca sa ramanem totusi, cat mai concentrati haideti sa va povestesc despre doua interviuri tinute de mine: primul si cel mai recent. Diferenta dintre ele? Apoape 20 de ani... dar parca ar fi 200 in HR.

Primul interviu se petrecea undeva in anii ’90 si era unul pentru a cauta un inginer. Zis si facut, am publicat anuntul, am avut candidati si am ales cu usurinta omul potrivit: un inginer cu experienta, studii in domeniu si calificative bune anterior. Intrebarile au fost simple, la obiect si experienta a vorbit de la sine. Inca era greu sa deviezi sau sa iti schimbi formarea profesionala atunci.

Acum sa revenim in 2011 la un interviu pentru a gasi un om de marketing. Zis, dar mai greu de facut. Cu atat de multe facultati ce dezvolta specializari similare si complexitatea domeniului, tot mai multi tineri cred ca stiu marketing sau cel putin o parte din el. Dupa o selectie atenta a CV-urilor, au inceput interviurile din care cel de fata s-a diferentiat clar. Veti vedea si de ce. Un tanar atent s-a prezentat la interviu. Inca de la primele cuvinte se facea simtit un acent usor rigid. Acea voiosie si nota umana pareau sa lipseasca din vocea lui. Studii, diplome, certificate – totul era acolo.  

Am inceput cu interes discutia. Am cautat conexiuni intre cerintele postului si experienta sa profesionala. Desi studiile si certificatele il recomandau, fapte si posturi care sa dovedeasca abilitatile erau putine. Am trecut mai departe la abilitati si trasaturi necesare. Era o intrega aventura sa faci acest om sa vorbeasca... fluent cel putin. Simteam ca ma aflam la o discutie cu un robot. Dupa fiecare intrebare erau repetate cuvintele-cheie. Mai dura un pic si pana sa se ajunga la esenta frazei mai urmau 2-3 pauze. Parca imi aparea in fata cunoscutul mesaj de la computer – processing. Cu bunavointa, am pus intrebari suplimentare si am dat ocazia de a aborda subiecte mai comode. Totusi, acea latura atat de importanta in interactiunea cu oamenii lipsea. Ce e de dorit in societatea actuala? Sa alegi un mic robot sau un om, o fiinta sociala? Dilema ramane in picioare si sper sa ma ajutati cu viziunea voastra.

Poate ca multi oameni inca isi mai cauta drumul si spera ca in procesul acesta de a-si gasi locul de munca potrivit vor afla mai multe despre ei. Nu stiu cati vor resui, pot spune doar ca feedback-ul este foarte important.

Voi cum vedeti evolutia HR in ceea ce priveste interviurile? Cum s-au schimbat lucrurile de cand ati inceput sa lucrati in domeniu? Astept cu mare interes sa aflu povestile voastre. Poate reusim sa mai dezlegam din ceata din HR si din legislatia ce ne inconjoara acum.