Intrebare:
O societate cu 150 de angajati trebuie sa aiba un inspector de protectia muncii, angajat cu norma intreaga? Acest inspector poate sa in deplineasca si atributii in alt domeniu (de exemplu, tehnic)?
Raspuns:
In functie de marimea intreprinderii, activitatile in domeniul securitatii si sanatatii in munca se pot asigura, dupa caz, de catre angajator, de unul sau mai multi lucratori desemnati de catre angajator, prin serviciul intern de prevenire si protectie sau prin serviciile externe, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 16, 17, 18 si 19 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006.
Potrivit dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii.
In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie (art. 18 alin. (2) din norme).
40 Modele de Regulament Intern
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Activitatile prevazute in Anexa nr. 5 sunt urmatoarele activitati industriale:
1. Activitati cu risc potential de expunere la radiatii ionizante
2. Activitati cu risc potential de expunere la agenti toxici si foarte toxici, in special cele cu risc de expunere la agenti cancerigeni, mutageni si alti agenti care pericliteaza reproducerea
3. Activitati in care sunt implicate substante periculoase, potrivit prevederilor H.G. nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major in care sunt implicate substante periculoase, cu modificarile ulterioare
4. Activitati cu risc de expunere la grupele 3 si 4 de agenti biologici
5. Activitati de fabricare, manipulare si utilizare de explozivi, inclusiv articole pirotehnice si alte produse care contin materii explozive
6. Activitati specifice exploatarilor miniere de suprafata si de subteran
7. Activitati specifice de foraj terestru si de pe platforme maritime
8. Activitati care se desfasoara sub apa
9. Activitati in constructii civile, excavatii, lucrari de puturi, terasamente subterane si tuneluri, care implica risc de surpare sau risc de cadere de la inaltime
10. Activitati in industria metalurgica si activitati de constructii navale
11. Producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate si utilizarea masiva a acestora
12. Activitati care produc concentratii ridicate de praf de siliciu
13. Activitati care implica riscuri electrice la inalta tensiune
14. Activitati de producere a bauturilor distilate si a substantelor inflamabile
15. Activitati de paza si protectie
16. Activitati in care lucratorii pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive, asa cum sunt reglementate de H.G. nr. 1.058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive.
In cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu, in conformitate cu art. 18 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Lucratorul care se ocupa de activitatile de prevenire si protectie este desemnat prin decizie scrisa de catre angajator din randul salariatilor incadrati cu contract individual de munca cu norma intreaga, in conformitate cu dispozitiile art. 20 alin. (1) si (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze, potrivit prevederilor alin. (3) din aceleasi norme.
In concluzie, responsabilul SSM poate fi desemnat dintre salariatii angajatorului care indeplineste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin decizia scrisa a angajatorului, activitatile de prevenire si protectie fiind consemnate in fisa de post a respectivului salariat.
Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru a putea fi desemnat ca responsabil SSM sunt cele prevazute de art. 49 si art. 51 indice 1 lit. a) din norme.
Astfel, potrivit art. 49 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului mediu sunt:
a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;
b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore.
Potrivit Anexei nr. 6 lit. B, continutul minim al suportului de curs destinat programelor de formare profesionala in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazut la art. 49 alin. (1) lit. b) din normele metodologice cuprinde:
1. cadrul legislativ general referitor la securitatea si sanatatea in munca;
2. criterii generale pentru evaluarea riscurilor;
3. organizarea activitatilor de prevenire si protectie;
4. actiuni in caz de urgenta: planuri de urgenta si de evacuare, prim ajutor;
5. elaborarea documentatiilor necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie;
6. evidente si raportari in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Total: 80 de ore.
Art. 49 alin. (2) din norme precizeaza ca nivelul mediu prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevazut la alin. (1) lit. b).
Totodata, conform dispozitiilor art. 51 indice 1 lit. a) din aceleasi norme, ocupatia specifica domeniului securitatii si sanatatii in munca, necesara efectuarii activitatilor de prevenire si protectie ca lucrator desemnat de catre angajator, este tehnician in securitate si sanatate in munca.
Mentionam ca exista posibilitatea de a fi desemnat responsabil SSM indeplinind conditiile minime prevazute de art. 49 doar pentru o perioada limitata de timp avand in vedere dispozitiile art. II din H.G. nr. 955/2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006.
Astfel, potrivit art. II din H.G. 955/2010:
„(1) In termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se aproba cerintele minime de pregatire si formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca/continutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupatiile specifice din domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 51 din normele metodologice aprobate prin H.G. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competentele minime si abilitatile aferente acestor ocupatii conferite prin standardele ocupationale, echivalarea intre ocupatiile specifice, precum si alte aspecte necesare aplicarii prezentei hotarari referitoare la formarea profesionala.
(2) Pana la data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1), in ceea ce priveste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, raman aplicabile prevederile art. 47, 49 si 50 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) La data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1) se abroga art. 47, 49 si 50 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, urmand sa fie aplicabile, dupa aceasta data, cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 51-53 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.“
In concluzie, apreciem ca la acest moment orice salariat care indeplineste cerintele minime, cu precizarile facute anterior, poate indeplini activitatile privind securitatea si sanatatea in munca alaturi de atributiile postului pe care a fost angajat, caz in care angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.
Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati in functie de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii. Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului (art. 22 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare).