Exceptia de neconstitutionalitate in ceea ce priveste incheierea contractelor colectiva de munca a fost respinsa

Recent a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 514, Decizia Curtii Constitutionale nr. 646 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155 si art. 238 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care stabilesc elementele componente ale salariului si caracterul minimal al prevederilor legale referitoare la drepturile salariatilor stabilite de lege, prevederi ce trebuie respectate la incheierea contractelor colective de munca.

Aceasta exceptie de neconstitutionalitate avea ca obiect dispozitiile art. art. 155 si art. 238 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care au urmatorul cuprins:

   -  Art. 155: "Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.";

   - Art. 238 alin. (3): "La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal".
Exceptia de neconstitutionalitate este motivata de autorul acesteia prin faptul ca textele de lege criticate contrazic dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la negocieri colective (art. 41 alin. (5)). Se arata astfel ca nu se efectueaza o distinctie intre salariul de baza garantat de Legea fundamentala si adaosurile sau primele care pot fi negociate de fiecare partener social in parte, in functie de datele concrete economice ale acestuia si care nu pot avea caracter minimal.

Mai mult decat atat, este invocat faptul ca respectivele texte de lege incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii (art. 16 alin. (1)) si dreptul partilor de a incheia liber un contract individual de munca sau un contract colectiv de munca, instituind in sarcina angajatorului obligatii foarte oneroase, generate de incheierea unor alte contracte fata de care acesta este un tert (art. 53).

In consecinta, Curtea Constitutionala a precizat ca, ulterior sesizarii, prevederile art. 238 alin. (3) din Codul muncii au fost abrogate prin dispozitiile art. I pct. 90 din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, astfel ca solutia legislativa criticata nu se regaseste in Codul muncii in prezent. Ca urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 alin. (3) din Codul muncii a ramas fara obiect, devenind inadmisibila.

Astfel, in privinta art. 155 din Codul muncii, autorul exceptiei considera ca, nefiind drepturi fundamentale, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri ar trebui sa fie stabilite prin negocierea directa a angajatului cu angajatorul, in functie de conditiile economice concrete ale acestuia din urma.

In acelasi timp, decizia Curtii arata ca legea nu prevede nicio diferenta intre drepturile salariale al caror caracter minimal este garantat cu prilejul incheierii contractului colectiv de munca. Astfel, caracterul minimal al drepturilor stabilite de lege vizeaza atat drepturile al caror izvor este Legea fundamentala, cat si drepturi stabilite prin acte normative subordonate, asa cum sunt legile sau ordonantele Guvernului. O astfel de reglementare este in deplin acord cu prevederile art. 41 alin. (5) din Constitutie, care, garantand dreptul la negocieri colective in materie de munca, nu distinge cu privire la drepturile salariale asupra carora se poarta negocierea.

In consecinta, cu privire la considerentele expuse, Curtea Constitutionala respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 alin. (3) si ca  neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.