LEGISLATIAMUNCII.RO In cadrul unei institutii publice, pentru o persoana angajata in functia de referent de specialitate cu atributii de gestionar casierie se doreste incheierea unui contract de garantie in temeiul Legii 22/1969 - insa nu se doreste retinerea de 1/10, ci a 1/4 din salariul de baza.
Se procedeaza corect in conditiile in care persoana respectiva nu are atributii principale de gestionar si in unitatea respectiva sumele incasate de ea sunt foarte mici, iar in unele luni nu sunt deloc incasari in numerar?
Care este procedura corecta si ce documente trebuie intocmite?
Raspunsul specialistului:
Gestionar, in intelesul Legii nr. 22/1969, cu modificarile si completarile ulterioare, este acel angajat al unei persoane juridice prevazute la art. 176 din Codul penal care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a acesteia.
Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic
Teste de angajare evaluare si motivare a angajatilor
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Ca atare, gestionar poate fi numita doar persoana care intra sub incidenta acestei definitii si indeplineste conditiile cerute de lege pentru exercitarea acestei calitati. Una dintre cerinte este asadar ca respectiva persoana sa aiba atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a acesteia.
Apreciem ca indeplinirea acestei conditii trebuie sa rezulte in mod concret din fisa postului persoanei desemnate sa indeplineasca calitatea de gestionar.
In masura in care, persoana in discutie are alte atributii principale, iar printre celelalte atributii cu care este insarcinata se numara si aceea de a incasa anumite sume de bani, in functie de valoarea acestora, ca masura de protectie, apreciem ca pot fi luate masuri de siguranta, astfel incat sa se protejeze fondurile publice, respectiv interesul institutiei publice.
In acest sens apreciem ca sunt dispozitiile alin. (3) al art.10 din legea precitata potrivit carora ministerele si celelalte organe centrale pot extinde, in functie de natura si valoarea bunurilor, obligatia de a constitui garantii in conditiile prezentului capitol si asupra altor categorii de angajati care manuiesc bunuri, cu exceptia celor ce primesc bunuri spre a le folosi in indeplinirea atributiilor de serviciu. Sunt considerate bunuri, in sensul legii nr. 22/1969 bunurile materiale, mijloacele banesti sau orice alte valori.
Totodata, angajatul care primeste, pastreaza si elibereaza bunuri fara a avea calitatea de gestionar in intelesul articolului 1 raspunde integral, aplicandu-i-se in mod corespunzator prevederile prezentului capitol (art. 31 din Legea nr. 22/1969).
Potrivit dispozitiilor legii in discutie, in speta art. 12 teza a 2-a, garantia in numerar nu va putea depasi valoarea bunurilor incredintate.
Ca atare, legiuitorul nu permite ca garantia constituita in numerar sa depaseasca valoarea bunurilor incredintate.
In acest sens, la art. 14 prevede ca ministerele si celelalte organe centrale stabilesc, in functie de complexitatea gestiunilor si de natura si valoarea bunurilor, cuantumul garantiilor in numerar intre limitele prevazute in articolul 12, precum si ratele la care se refera articolul 13 alineatul 2.
Ministerele si celelalte organe centrale pot stabili, in cazuri justificate, garantii in numerar sub minimul prevazut in articolul 12.
Ca atare, desi in cuprinsul actului normativ se observa utilizarea unor termeni diferiti, respectiv pe de o parte legiuitorul facand vorbire despre ministere si celelalte organe centrale, iar pe de alta parte referindu-se la institutii si autoritati publice, apreciem ca aceste dispozitii se aplica tuturor persoanelor juridice prevazute la art. 176 din Codul penal.
Legea 22/1969 nu stabileste in mod expres sanctiunile pentru neconstituirea unei garantii de catre gestionar, insa acesta va raspunde patrimonial pentru pagubele materiale produse in conformitate cu prevederile Codului muncii.
Prin urmare, apreciem ca aceste dispozitii pot fi incidente si in cazul de fata, urmand ca in functie de analiza angajatorului si incasarile cele mai mari care pot fi realizate intr-o anumita luna, sa se stabileasca si cuantumul garantiei, chiar sub pragul celui stabilit la art.12 - care oricum nu poate depasi valoarea bunurilor incredintate, pentru ratele la care se refera art. 13, legiuitorul permitand institutiei stabilirea unor rate mai mari doar in cazul angajatilor temporari sau sezonieri.
Raspuns oferit de Alexandra Nedelcu, Expert Legislatia muncii, pentru PortalCodulMuncii.ro!
Noutati
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML