Raspunderea angajatorului pentru fapta salariatului

Raspunderea angajatorului pentru fapta salariatului

In dreptul civil, este numit „prepus“ cel care lucreaza (indiferent de temeiul juridic in care o face) in beneficiul si sub indrumarea unei alte persoane fizice sau juridice, denumita comitent.

Comitentul este cel in masura sa directioneze, sa indrume si sa controleze activitatea prepusului. Prepusul nu actioneaza asadar independent, astfel cum o face, spre exemplu, o persoana angajata cu contract de colaborare.

Raportul juridic nascut intre comitent si prepus poarta numele de raport de prepusenie. Raportul de munca nu este unicul tip de raport de prepusenie, adica unica situatie in care se manifesta o atare subordonare in executarea unor activitati, totusi este cel mai frecvent.

Caracteristica esentiala a raportului de prepusenie este subordonarea, prepusul (salariatul) aflandu-se in timpul executarii unei insarcinari primite de la comitent (angajator). In practica judecatoreasca s-a aratat ca, in anumite cazuri, raportul de prepusenie nu se stabileste intre salariat si angajatorul sau, ci intre salariat si unitatea in beneficial careia lucreaza.

Astfel, daca salariatul este in delegatie intr-o alta unitate, el ramane in raport de munca cu angajatorul care l-a delegat, dar instanta poate considera ca se gaseste in raport de prepusenie cu unitatea unde este delegat.

Tot astfel, salariatul temporar este posibil sa nu se afle in raport de prepusenie cu agentul de munca temporara (angajatorul sau), ci cu utilizatorul (beneficiarul muncii sale).

S-a decis ca „nu poate fi comitent decat acela in serviciul caruia este consacrata activitatea prepusului“. In cazul in care, cu prilejul indeplinirii atributiilor de serviciu, prepusul savarseste o fapta prejudiciabila nu pentru angajatorul sau, ci pentru un tert, acesta se va putea adresa pentru despagubiri:

– fie direct celui care l-a prejudiciat (adica salariatului);

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Codul Muncii republicat si actualizat la zi

Vezi AICI detalii

Ghid practic privind munca desfasurata de cetatenii non-UE pe teritoriul Romaniei

Vezi AICI detalii

– fie comitentului celui care l-a prejudiciat (adica angajatorului).

Exemplu

Daca autorul unui accident rutier este soferul unui camion care transporta marfa pentru unitatea unde era angajat, persoana prejudiciata se va putea adresa fie soferului, fie unitatii unde acesta este angajat, pentru a-si recupera prejudiciul.

Asadar, victima unei fapte savarsite de catre salariat in executarea indatoririlor de serviciu are posibilitatea de a opta intre actiunea indreptata impotriva prepusului (autor direct al faptei) si actiunea indreptata impotriva comitentului.

Aceasta a doua actiune este mai avantajoasa pentru victima, deoarece este mai probabil ca angajatorul sa fie mai solvabil decat prepusul. Observam asadar ca exista posibilitatea ca cel care raspunde sa nu fie efectiv cel care a savarsit fapta, ci angajatorul acestuia.

De ce?

Din punct de vedere teoretic, fundamentul acestei raspunderi consta in: – prezumtia de culpa in alegerea prepusului.

|ntr-adevar, desi nu angajatorul este cel care a savarsit delictul civil, el nu este lipsit de culpa: a angajat sa execute lucrarea respectiva o persoana care s-a dovedit necorespunzatoare, in sensul ca a savarsit o fapta producatoare de prejudicii; – ideea de garantie fata de victima.

Daca nu ar exista raspunderea comitentului pentru fapta prepusului, victima delictului civil s-ar putea afla in situatia de a nu-si acoperi prejudiciul, daca autorul faptei ar fi insolvabil; – ideea de risc.

Comitentul (fie persoana juridica, fie persoana fizica) trage foloase de pe urma activitatii prepusului. De aceea este firesc ca, odata cu beneficiul pe care lucrul prepusului i-l aduce, comitentul sa isi asume si riscurile pe care angajarea unui prepus le presupune.

Asadar, prin intermediul acestui tip de raspundere pentru altul, victima faptei ilicite are garantata, ca principiu, acoperirea prejudiciului suferit.

Dupa ce angajatorul a acoperit prejudiciul suferit de victima delictului civil, el se va putea intoarce impotriva salariatului sau, recuperand ceea ce s-a platit. Dar salariatul va beneficia de restrictiile raspunderii patrimoniale, deci va plati despagubiri prin retineri din salariu, in limita prevazuta de lege (care este, de regula, de 1/3 din salariu).

Asadar, daca delictul civil este savarsit in aceste circumstante, exista (sau pot exista) doi pasi: mai intai acoperirea prejudiciului de catre angajator celui care l-a produs, iar apoi, recuperarea sumei platite de catre angajator, de la salariat.

Semnalam insa ca aceste reguli nu se aplica, iar angajatorul nu va raspunde pentru fapta savarsita de salariatul sau, daca:

– salariatul se gasea in timpul orelor de program, dar desfasura activitati in interes propriu;

– cel pagubit stia ca salariatul nu actioneaza in interesul angajatorului sau;

– fapta salariatului nu are nicio legatura cu atributiile incredintate;

– salariatul a actionat impotriva ordinelor incredintate.

I n toate aceste cazuri raspunde salariatul in mod direct, potrivit regulilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

de Legislatia Muncii