Raspundere patrimoniala. Stabilirea vinovatiei se face in raport cu fapta ce a prejudiciat angajatorul

Intrebare:

In situatia in care un salariat produce un prejudiciu angajatorului (de ex. pierde telefonul mobil care ii fusese pus la dispozitie de catre angajator pentru exercitarea sarcinilor de serviciu sau cauzeaza o avarie la auto de serviciu), cum isi poate recupera angajatorul paguba produsa? Aceste situatii intra sub incidenta capitolului referitor la raspunderea patrimoniala conform Codului muncii ?
Daca da, cum determinam gradul de vinovatie al salariatului, asa cum prevede raspunderea civila contractuala?


Raspuns:

Potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii , republicat, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului, in baza alin. (2) din acelasi articol. Prin urmare salariatii sunt exonerati de raspundere patrimoniala in cazul incidentei fortei majore, a unei cauze neprevazute, dar si a incidentei riscului normal al serviciului.
Pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajator este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii:

a)    calitatea de salariat al angajatorului pagubit;
b)    fapta ilicita si personala a salariatului  savarsita in legatura cu munca sa;
c)    existenta prejudiciului material suportat de angajator;
d)    raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
e)    vinovatia (culpa) salariatului care a produs prejudiciul.

Pentru antrenarea raspunderii patrimoniale impotriva salariatului trebuie ca salariatul sa se faca vinovat de o incalcare a atributiilor de serviciu ce a condus la prejudicierea angajatorului. Pentru a retine vinovatia salariatului trebuie deci analizata concret fapta si imprejurarile in care a fost savarsita in raport de atributiile de serviciu ale salariatului pentru a putea constata daca poate fi retinuta vreo culpa a salariatului in producerea pagubei. Mai mult, vinovatia salariatului este inlaturata daca exista o cauza exoneratoare de raspundere.

In ceea ce priveste stabilirea gradului de vinovatie al salariatului, ca si in dreptul civil, intrucat Codul muncii nu face vreo distinctie, raspunderea patrimoniala poate fi angajata in egala masura pentru toate formele de vinovatie, respectiv daca este fapta ilicita este savarsita cu intentie directa, intentie indirecta, imprudenta sau neglijenta.

Astfel, faptele salariatilor pot intra sub incidenta atragerii raspunderii patrimoniale daca se constata intrunirea cumulativa a conditiilor de atragere a acestei raspunderi. In lipsa oricarei conditii de angajare a raspunderii patrimoniale aceasta nu poate fi antrenata.

Raspunderea patrimoniala propriu-zisa se intemeiaza deci pe o fapta savarsita cu vinovatie.
In cadrul raspunderii patrimoniale reglementate de Codul muncii , legiuitorul reglementeaza si obligatia de restituire (art. 256 din Codul muncii ), insa aceasta institutie apare ca o institutie distincta de raspunderea patrimoniala, nefiind intemeiata pe vinovatia salariatului, obligatia de restituire avand la baza plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza.