SSM: Sanctionarea salariatilor care fumeaza

Un angajat al unei societati a fost surprins la o lucrare de punere in functiune fumand. Punerea in functiune a tronsonului respectiv a fost facuta sub presiune de Gaze Naturale. Angajatorul doreste sanctionarea respectivului. In ce conditii se poate face sanctionarea salariatului?

Sanctionarea salariatului se poate face in conditiile prevazute de Legea nr. 53 (Codul muncii), republicata. Procedura de sanctionare disciplinara se regaseste in Titlul XI: Raspunderea juridica, Capitolul II: Raspunderea disciplinara (art. 247 ÷ 252) din Codul muncii.

Angajatorul are dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

Potrivit art. 247 alin. (2) din Codul muncii, abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Legiuitorul nu a prevazut criterii de stabilire a faptelor ce au legatura cu munca si care pot constitui abateri disciplinare, astfel incat este dreptul fiecarui angajator sa prevada prin regulamentul intern normele a caror incalcare pot atrage raspunderea disciplinara a salariatilor, inclusiv normele de securitate si sanatate in munca.

Pentru a stabili vinovatia salariatului si sanctiunea aplicabila, angajatorul este obligat ca, inainte de aplicarea sanctiunii, sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila. Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Dupa efectuarea cercetarii disciplinare obligatorii, in situatia in care salariatul este gasit vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare, angajatorul va dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa.

Potrivit art. 252 alin. (2) din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, cu modificarile si completarile ulterioare, angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrari speciale.

La randul sau, lucratorul trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Legea nr. 319/2006 prevede la art. 38 alin. (1) urmatoarele:

Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.