Jurnalul Doamnei de la HR - To be sau sa nu fii?

Tot frig, tot iarna, tot caldura cuvintelor ce ne mai incalzeste. Lumea rezista, iarna continua, iar oamenii de HR au frumoasa sarcina de a face oamenii sa fie activi si motivati si cand sunt reci, raciti sau gheata...

Pentru ca tot va povesteam cum merge procesul de recrutare actual, as vrea sa abordam astazi o actuala perspectiva, devenita poate deja clasica pentru noile generatii. Ati observat ca tot mai multi tineri va trimit CV-urile in engleza? Ati vazut ca niciunul nu va trimite CV-ul in japoneza? Deja avem o imagine.

Engleza pare sa inlocuiasca romana si in recrutare. Trist, dar adevarat. Daca exigentele companiei nu cer aceste abilitati, candidatul continua sa vrea sa te uimeasca pe tine, omul de HR, cu a sa engleza impecabila (sau asa considera el). Mergand pe aceasta latura am avut surpriza de a observa ca «voluntarii» candidati cu CV-ul international nu au depus de multe ori nici efortul de a-l reciti, CV-ul fiind, pana la urma, chiar rezumatul existentei lor din punct de vedere al cunostintelor acumulate.

Daca tu nu pui accent pe modul in care te prezinti, cine o va face ? Raspuns surpriza : Omul de HR. Poate ca suna dur, insa daca prezenta fizica duce la crearea primei impresii, exista momentul -1 in care contactul cu CV-ul iti spune multe despre acel om.

Suntem atat de absorbiti in ceea ce facem incat multe lucruri devin automatisme. Asa este si in cazul in care tastam cu entuziasm datele de introdus in CV. Am vazut atat de multe greseli de scriere, dovezi de neatentie si romgleza in actiune incat prefer sa nu ma mai gandesc.

Din dorinta de a epata unii candidati aleg o exprimare bombastica si vin si cu acel CV in engleza de care va povesteam. Daca nu te adaptezi la cerintele companiei de ce te-ar lua aceasta pe tine in considerare ? Cerintele sunt in roaman, compania lucreaza in Romania. Daca nu se specifica altfel, haideti sa folosim  limba materna. E logic fluxul?

Astfel multi tineri isi produc o defavoare vizand acest internationalism lingvistic si se trezesc ca fac si niste greseli majore. Traducerea literara este de fapt baza, desi ideal este deja sa gandesti in limba in cauza.

Acum, ca sa mai adaug o ultima pietricica la zidul romglezei ce pare ca se va prabusi peste noi, vreau doar sa va redau o situatie intalnita zilele trecute. Era din nou febra recrutarii si, desigur, acum urma interviul la care participa  managerul de proiect, omul de HR (da, eu eram) si candidatul. Faimosul CV in engleza era acolo. Candidatul s-a prezentat si a inceput cu entuziasm sa ne raspunda la intrebari. Fiind vorba de vanzari, cuvintele “mindset”, “cold calling”, “managerieze”, “follow-up” si “account management” nu au lipsit. Vazand atat entuziasm pentru engleza, candidatul a fost rugat sa ne povesteasca cateva lucruri in aceasta limba. Surpriza “reloaded” (ca sa fiu in concordanta cu tema): nivelul sau de engleza era unul mediu, desi el sustinea fluenta absoluta. De ce oare?

S-a incheiat si apoteotica intalnire si am mai schimbat cateva cuvinte cu managerul de proiect, o persoana apartinand tot noilor generatii. Replica sa a fost: “Nu stie sa se marketeze.”. Incercam sa ma decid daca e mai bine sa ma concentrez pe ideea exprimata sau pe faptul ca romgleza era in floare..

Deja intr-o perioada in care observ cu stupoare ca incepem sa ne pierdem din identitatea lingvistica, trebuie sa ne punem intrebarea: Ce e de preferat: sa fim “trendy” sau sa vorbim o limba corecta gramatical si lipsita de viciile combinatiilor lingvistivce? Cu sinceritate va spun ca optez pentru ultima varianta.

Daca viitorii manageri sunt amatori de romgleza si de exprimare bombastica, si omenii pe care ii vor recruta vor fi cel mai probabil la fel. Voi ce parere aveti? Cand v-ati intalnit ultima oara cu romgleza la munca?
Sper sa imi impartasiti din aventurile voastre si sa concluzionam impreuna. Sa aveti o saptamana dezghetata!