Solutionarea unei contestatii depuse

Desi contestatiile se depun la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat, solutionarea acestora se realizeaza in putine cazuri de catre acesta. Contestatiile sunt directionate de catre organul fiscal care le primeste, in termen de 5 zile, catre unitatile fiscale competente.

Astfel:
- contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 1.000.000 lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;

- contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, cele formulate impotriva actelor emise de organe centrale, cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, si cele formulate impotriva actelor de control financiar se solutioneaza de catre Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

- contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente. Exemplul unui astfel de act administrativ este certificatul de atestare fiscala;

- contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act;

- contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale, precum si de alte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale se solutioneaza de catre aceste autoritati.

Solutia asupra contestatiei depuse se pronunta printr-o decizie care poate fi atacata ulterior numai la instantele de contencios administrativ. Structura deciziei prin care este solutionata contestatia respecta o structura impusa prin Codul de procedura fiscala. Astfel, decizia este compusa din preambul, din considerente si din dispozitiv.

Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata care poate fi admiterea sau respingerea contestatiei.

Respingerea poate fi realizata atat pentru nerespectarea conditiilor de forma cum sunt termenul de depunere, cat si in urma analizei pe fond a argumentelor cuprinse in contestatie.

Admiterea contestatiei poate fi realizata in totalitate sau in parte ceea ce determina anularea totala sau partiala a actului atacat. Mai intai, este de subliniat ca organul de solutionare a contestatiei se pronunta numai cu privire la aspectele semnalate in cuprinsul contestatiei. Astfel, chiar daca exista parti din actul atacat vadit nelegale, dar care nu au fost cuprinse in obiectul contestatiei, acestea nu vor fi eliminate.

Pe de alta parte, potrivit art. 213 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, in urma solutionarii contestatiei nu poate fi creata contestatorului o situatie mai grava decat cea avuta anterior. In aceste conditii, contestatorul este protejat atunci cand in urma analizei contestatiei si a documentelor depuse se constata ca solutia cuprinsa in actul contestat a fost gresita profitand contribuabilului.

Solutionarea contestatiei poate fi suspendata, de asemenea, prin decizie a organului fiscal. Suspendarea poate fi pronuntata fie la initiativa organului de solutionare a contestatiei, fie la cererea contestatorului dar numai o singura data.

Suspendarea dispusa de organul fiscal are loc atunci cand a avut loc sesizarea organelor de cercetare penala cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra deciziei sau cand solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati. Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea.

Deosebit de important pentru utilizarea procedurii de contestare este protectia in raport cu o eventuala agravare a constatarilor organelor de control. Potrivit art. 213 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului.

Asadar formularea unei contestatii nu expune initiatorul acesteia putand in schimb furniza argumente suplimentare asupra legalitatii masurii dispuse de catre organul de control. Este de asemenea de subliniat ca introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.

Desigur ca este posibila formularea unei cereri in instanta pentru suspendarea executarii actului administrativ fiscal, insa acesta nu o poate dispune decat daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei. Din aceasta perspectiva, prevederea art. 215 din Codul de procedura fiscala este deosebit de criticabila deoarece stabileste un nivel obligatoriu al cautiunii indiferent cat de grava si evidenta este eroarea cuprinsa in actul administrativ contestat.