Studiu de caz: Sporul de vechime si temeiul includerii in salariul de baza

In vederea stabilirii conditiilor de tratare a sporului de vechime, ar trebui facute, mai intai, cateva precizari esentiale referitoare la calitatea indeplinita de aceste sume acordate, precum si la aspectele de care se tine cont in stabilirea valorilor respective.

Aceste sporuri salariale ce revin de drept angajatilor pot fi stabilite de Codul muncii, de legi speciale, de contractele colective de munca aplicabile, de regulamente interne, de contractele individuale de munca. Trebuie precizat si ca sporul de vechime a fost reglementat prin contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.

Astfel, drepturile stabilite prin contractul colectiv de munca, cum este cazul sporului de vechime, reprezinta minimul de la care se porneste negocierea contractului individual de munca. Legislatia muncii nu reglementeaza sporul de vechime, in sa in perioada 2007-2010, sporul de vechime a fost reglementat de art. 41 alin. (3) lit. d) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010 potrivit caruia sporurile minime pentru vechime in munca sunt de minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza.

Prin urmare, contractul colectiv de munca la nivel national a stabilit o limita minima si o limita maxima a sporului de vechime. Contractele colective de munca incheiate la nivel de ramura si la nivel de unitate nu puteau stabili un spor de vechime mai mic de 5% din salariu de baza.

Temeiul includerii sporurilor in salariul de baza l-a reprezentatat contractul colectiv de munca si nu legea, contract care isi produce efectele juridice numai pe durata existentei acestuia. Astfel, includerea sporurilor in salariul de baza a reprezentat o posibilitate stabilita prin Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 2895/2006 din 29/12/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29/01/2007.

Conform dispozitiilor art. 242 lit. c) din Codul muncii, republicat, regulamentul intern cuprinde si dispozitii privind drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor. Sporurile salariale sunt drepturi ale salariatilor, prin urmare vor fi prevazute si in cuprinsul regulamentului intern.

Legea stabileste de multe ori un cuantum minim al sporurilor, ramanand de stabilit de catre partile CIM sau reprezentantii partilor semnatari ai CCM (in eventualitatea existentei acestuia), cu respectarea minimului legal, cuantumul fix al sporului respectiv. In consecinta, sporurile salariale, chiar daca sunt inscrise in CIM, fiind drepturi ale salariatilor, trebuie cuprinse si in Regulamentul intern.