SSM: Alimentatie de protectie. Reglementare legala

Baza legala pentru acordarea alimentatiei de protectie privind:

- locul de munca
- conditiile care permit acordarea acestui drept
- tipul alimentaiei - cantitate

"Art. 14. - Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca sisau contractul individual de munca" din Legea 3192006 nu reglementeaza: caracteristicile fiziologice ale persoanelor, intensitatea mare a efortului fizic si necesitatile alimentare suplimentare, natura agentilor nocivi, organul tinta al toxicului, starea de sanatate a persoanei respective si acceptibilitatea respectivului aliment, posibilitatea de achizitionare si de asigurare a alimentelor recomandate in tot cursul anului.

Pana in anul 2006 cand a intrat in vigoare Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca erau aplicabile prevederile Legii 90/1996 a protectiei muncii si Normele generale de protectia muncii aprobate prin Ordinul comun al MMSS si MSF 508/933/2002.

Art. 16 din Legea 90/1996 prevedea ca alimentatia de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

In baza acestor prevederi legale au fost elaborate Normele generale de protectia muncii care cuprindeau Cap. XI referitor la Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie.

La ora actuala Legea 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede la art. 14 ca alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

Conform art. 46 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006, aprobate prin HG 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si protectie, de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.

Alin. (3) din acelasi articol prevede ca in urma analizei masurilor prevazute la alin. (2) se stabilesc resursele umane si materiale necesare realizarii lor.

Fata de aceste dispozitii legale apreciem ca modalitatea de acordare, principiile si criteriile de acordare intra in sarcina angajatorului si fac obiectul contractului individual de munca si/sau al contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii. In concluzie, apreciem ca locurile de munca si alimentele de protectie trebuie stabilite de angajator, dupa evaluarea riscurilor la locurile de munca, la propunerea medicului de medicina muncii, cu consultarea salariatilor si incluse in contractul individual de munca si/sau contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii.