Lipsa contractului colectiv de munca. Ce consecinte legale apar?

Vom vedea mai jos ce consecinte apar ca urmare a inexistentei contractului colectiv de munca in contextul in care la nivelul societatii nu exista un sindicat reprezentativ si nici reprezentanti ai salariatilor.

Solutia consultantului:

Conform prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea 53/2003 - Codul muncii, republicata, tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale. Totodata, art.37 din Codul muncii reglementeaza faptul ca drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.

Totodata, potrivit prevederilor art. 39 alin. (1) lit.k), salariatul are dreptul la negocieri colecgtive si individuale, iar potrivit art. 221 si art. 222, din randul salariatilor pot fi alesi reprezentanti ai salariatilor care sa le reprezinte acestora interesele in relatia cu angajatorul si care sa participe inclusiv la negocierea contractului colectiv de munca.

Art. 221 alin. (2) din Codul muncii prevede ca reprezentantii salariatilor sunt alesi in cadrul adunarii generale a salariatilor, cu votul a cel putin jumatate din numarul total al salariatilor.

Legea nu stabileste o procedura de urmat pentru alegerea reprezentantilor salariatilor. Asadar, legiuitorul a lasat la latitudinea salariatilor sa stabileasca procedura pentru alegerea reprezentantilor sai. Indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de lege in privinta reprezentantilor salariatilor trebuie insa sa reiasa din documentele incheiate cu ocazia alegerii reprezentantilor salariatilor.

Totodata, conform prevederilor art. 229 alin. (1) din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 1 lit. i) din Legea dialogului social nr. 62/2011, contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala si reprezentantii angajatilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile si obligatiile ce decurg din relatiile de munca. Prin incheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea si apararea intereselor partilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de munca, in vederea asigurarii pacii sociale. Asadar, cele doua parti sunt angajatorul sau organizatia patronala si reprezentantii salariatilor.

In acest context, Codul muncii prevede la art. 229 alin. (2) ca negocierea colectiva la nivel de unitate este obligatorie, cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati.  

Aceasta prevedere este reluata si de art. 129 alin. (1) din Legea 62/2011 care prevede ca negocierea colectiva este obligatorie numai la nivel de unitate, cu exceptia cazului in care unitatea are mai putin de 21 de angajati. Initiativa negocierii apartine angajatorului sau organizatiei patronale (art. 129 alin. (2)).

Angajatorul sau organizatia patronala initiaza negocierea colectiva cu cel putin 45 de zile calendaristice inaintea expirarii contractelor colective de munca sau a expirarii perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate in actele aditionale la contractele colective de munca (art. 129 alin. (3)).

In cazul in care angajatorul sau organizatia patronala nu initiaza negocierea, aceasta va incepe la cererea scrisa a organizatiei sindicale reprezentative sau a reprezentantilor salariatilor, in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitarii (art. 129 alin. (4)). Alin. (5) al aceluiasi articol prevede ca durata negocierii colective nu poate depasi 60 de zile calendaristice decat prin acordul partilor.

De asemenea, art. 141 alin. (3) din acelasi act normativ stabileste ca in cazul in care intr-o unitate nu exista un contract colectiv de munca, partile pot conveni negocierea acestuia in orice moment.

Totodata, art. 217 alin. (1) lit b) din Legea 62/2011 prevede ca refuzul angajatorului de a incepe negocierea contractului colectiv de munca constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 10.000 lei.

Asadar, orice unitate care are cel putin 21 de angajati are obligatia negocierii contractului colectiv de munca nu si a incheierii acestuia, iar in situatia in care in urma negocierii nu se incheie un astfel de contract colectiv de munca, negocierile vor putea fi reluate oricand angajatorul neavand posibilitatea de a refuza negocierea.

In situatia mentionata de dvs, daca unitatea are cel putin 21 de salariati, angajatorul are obligatia de a initia procedura de negociere colectiva, sens in care trebuie sa intocmeasca, conform prevederilor legale, un convocator in atentia salariatilor prin care sa isi manfeste intentia de a demara negocierile in vederea incheierii unui contract colectiv de munca, invitand la negocieri reprezentantii salariatilor.

In situatia in care salariatii nu reusesc sa isi aleaga reprezentantii cu ocazia adunarii generale a salariatilor, in temeiul art. 221 din Codul muncii, procesul-verbal incheiat cu aceasta ocazie este dovada clara a bunei intentii a angajatorului de initiere a negocierii.

Astfel, convocatorul si procesul-verbal incheiat la data convocarii sunt dovada ca angajatorul a initiat negocierea  contractului colectiv de munca la nivel de unitate.