Un angajat poate fi delegat impotriva vointei lui?

Delegarea reprezinta, potrivit art. 43 din Codul muncii exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca. Asadar, salariatul delegat exercita temporar, pentru acelasi angajator lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca. Deosebirea dintre delegare si detasare consta in aceea ca salariatul delegat presteaza activitate pentru angajator dar in alt loc de munca decat cel stabilit in contractul individual de munca, in timp ce, salariatul detasat presteaza activitate pentru alt angajator.

Potrivit dispozitiilor art. 42 alin. (2) din acelasi cod, pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca.

Asadar, delegarea presupune schimbarea unui singur element al contractului individual de munca, respectiv locul muncii.

In cazul delegarii, contractul individual de munca nu se suspenda iar angajatorul are obligatia de a-i plati salariatului drepturile salariale spre deosebire de detasare, situatie in care, contractul individual de munca se suspenda iar drepturile salariale sunt platite de catre angajatorul la care salariatul a fost detasat.

Exemplu de delegare:
Angajatorul X incheie un contract de prestari servicii cu beneficiarul Y prin care se obliga sa execute lucrari de constructii la imobilul in care beneficiarul Y are sediul social. Pentru executarea lucrarilor, angajatorul X il trimite pe salariatul Z la sediul beneficiarului Y pentru o perioada de 45 de zile. Astfel, locul muncii al salariatului Z este modificat pe o perioada de 45 de zile la sediul beneficiarului Y din dispozitia angajatorului.
Pe durata celor 45 de zile: CIM nu se suspenda; Salariatul Z va fi platit de angajatorul X.

Exemplu de detasare:
Angajatorul Y (filiala a societatii X) necesita un specialist pentru implementarea unui sistem informatic. Cunoscand ca societatea X a implementat un astfel de sistem ii solicita acesteia sa-l detaseze pe salariatul Z care s-a ocupat de implementare, pe o perioada de 2 luni.
Pe durata celor doua luni:
- CIM incheiat intre societatea X si salariatul Z se suspenda;
- Drepturile salariale cuvenite salariatului Z se platesc de angajatorul Y.

Detasarea in acceptiunea Codului muncii presupune ca locul muncii salariatului este modificat la alt angajator, activitatea salariatului urmand a fi prestata pentru acest alt angajator.
In consecinta, locul muncii poate fi modificat prin delegare sau detasare in functie de imprejurarile mai sus aratate.

Intr-adevar, redactarea art. 44 alin. (1) din Codul muncii astfel cum a fost modificat prin Legea 40/2011 este ambigua, lasand loc la interpretari diferite.

Astfel, o interpretare a textului legal ar putea fi in sensul ca perioadele succesive pe care se poate prelungi delegarea cu acordul salariatului pot totaliza un maxim de 60 de zile calendaristice, situatie ce ar atrage posibilitatea delegarii unui salariat pentru maximum 120 de zile calendaristice in 12 luni, respectiv maxim 60 de zile din dispozitia unilaterala a angajatorului si maxim 60 de zile calendaristice cu acordul salariatului. Aceasta interpretare decurge si din caracterul delegarii de masura temporara. Or, a accepta ca delegarea, chiar cu acordul salariatului poate fi dispusa la infinit, transforma aceasta masura intr-una definitiva.

Totodata, intr-o alta interpretare, pe care noi o impartasim, fiecare perioada pentru care se poate prelungi delegarea cu acordul salariatului este de maximum 60 de zile calendaristice, interpretare ce conduce la posibilitatea prestarii muncii in delegatie pe o perioada mai mare de 120 de zile calendaristice pe an.

Opinia noastra este intemeiata si pe cele mentionate in expunerea de motive a Legii 40/2011 , respectiv „posibilitatea prelungirii delegarii pe perioade de maxim 60 de zile, cu acordul scris al salariatului a fost propusa pentru a facilita desfasurarea activitatii angajatorului in efectuarea anumitor lucrari care necesita o perioada de timp mai mare decat termenul prevazut in actuala reglementare.

Or, reglementarea anterioara intrarii in vigoare a Legii 40/2011 prevedea ca delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.

Dar, datorita redactarii ambigue nu excludem posibilitatea ca organele fiscale sa interpreteze in sensul ca perioadele succesive pe care se poate prelungi delegarea cu acordul salariatului pot totaliza un maxim de 60 de zile calendaristice.

Astfel, raspunsul la intrebarea dumneavostra depinde de opinia la care intelegeti sa achiesati.

In cazul in care achiesati la prima opinie, salariatul poate presta activitate in delegatie cel mult 120 de zile pe an fara posibilitatea de prelungire.

Inserarea unei clauze de mobilitate in contractul individual de munca permite ca salariatul sa presteze activitate in mai multe locuri de munca inscrise in contract dar salariatul nu poate beneficia de diurna in perioada in care isi desfasoara  activitatea la aceste locuri de munca. Aceasta inseamna ca este dezavantajos pentru ca diurna nu intra in baza de calcul al impozitului pe venit si al contributiilor sociale in timp ce prestatiile acordate pentru mobilitate, da.

Asadar, angajatorul poate dispune unilateral, pentru cel mult 60 de zile, schimbarea locului muncii salariatului.