Transferul intreprinderii si conflictele de munca

Notiunea de transfer al intreprinderii acopera imprejurarile in care intervine o modificare a patronatului. Aceasta se poate realiza prin operatiuni juridice ca:
- vanzare;
- donatie;
- mostenire legala sau testamentara;
- privatizare;
- fuziune;
- divizare totala;
- divizare partiala;
- absorbtie etc.

In materia transferului intreprinderii, Legea nr. 67 din 22 martie 2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora, publicata in Monitorul Oficial nr. 276 din 28 martie 2006, transpune prevederile Directivei Consiliului 2001/23/CE privind apropierea legislatiei statelor membre referitoare la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului de intreprinderi, unitati sau parti de intreprinderi sau unitati, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 82/2001.

Regulile europene, preluate in dreptul intern, impun ca in cazul in care are loc un astfel de transfer al intreprinderii, sa nu fie operate concedieri ale salariatilor. In aceste situatii, organigrama intreprinderii inainte de transfer si cea a intreprinderii dupa transfer s-au dovedit in practica deosebit de relevante, in analiza masurii in care normele europene au fost respectate. Ideea esentiala este aceea ca, cu prilejul unui astfel de transfer, este interzis sa „dispara” posturi. Iata o speta solutionata in acest sens de catre Curtea de Apel Bucuresti, in care Regulamentul de organizare si functionare si organigrama cuprinsa in acesta au fost utilizate ca probe.

Speta
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a civila, Decizia nr. 720R din 06.02.2009:
Reclamantul a introdus actiune impotriva a doua societati comerciale, AC si AS, ambele cu capital de stat, solicitand constatarea nulitatii deciziei de concediere si reintegrarea in postul ocupat anterior concedierii.

In speta, Societatea Comerciala cu capital de stat AC a decis disponibilizarea a 9 salariati, ale caror posturi au fost desfiintate potrivit noii organigrame a societatii. Intre cei 9 salariati se afla si reclamantul. Masura disponibilizarii a fost impusa de infiintarea Societatii Comerciale AS, care a preluat serviciul de apa si canalizare desfasurat pana acum de catre Societatea Comerciala AC si de modificarea organigramei societatii comerciale AC prin hotararea Consiliului orasenesc.

Din acest motiv, o parte dintre compartimentele Societatii Comerciale AC nu-si mai gasesc locul in noua sa structura de organizare.

Pe de alta parte, nici organigrama noii societati comerciale, AS, aprobata la randul ei prin hotarare a Consiliului orasenesc, nu cuprinde posturile celor 9 salariati.

In fata acestei situatii, reclamantul a contestat concedierea introducand actiune atat impotriva societatii cedente, cat si a societatii cesionare.

Prima parata, Societatea Comerciala AC, a aratat ca decizia de concediere a fost emisa ca urmare a unui proces obiectiv de restructurare al societatii. Cedarea serviciului de apa si canalizare de la societatea AC la societatea AS, realizata prin hotararea Consiliului orasenesc, a fost insotita de modificarea organigramei societatii cedente, prin desfiintarea posturilor celor care lucrau in compartimentul respectiv
In plus, ea a aratat ca in cauza nu a avut loc o concediere colectiva, deoarece nu au fost disponibilizati decat 9 salariati, fata de 10, cat ar fi fost minimul pentru ca respectiva concediere sa fie considerata colectiva.

A doua parata, Societatea Comerciala AS, s-a aparat aratand ca nu era obligata sa preia prin transfer intregul personal, ci numai acela care era prevazut in organigrama sa, aprobata prin hotararea Consiliului orasenesc.
Instanta a admis actiunea si a dispus anularea concedierii, din urmatoarele considerente:

In cauza sunt incidente dispozitiile referitoare la protectia drepturilor salariatilor, in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia. Este vorba despre transferul unei activitati economice, si nu al unei functii administrative intre autoritatile administratiei publice.

Interdictia concedierii salariatilor in ipoteza transferului intreprinderii, vizeaza atat concedierea individuala cat si cea colectiva, distinctia facuta de parata AC fiind, sub acest aspect, lipsita de relevanta.
Este, de asemenea, nerelevant faptul ca decizia de concediere a fost luata nu de catre societatea cesionara, ci de catre cea cedenta, de vreme ce desfiintarea locului de munca al reclamantului si aprobarea noii organigrame a societatii AC s-a datorat tocmai faptului ca gestiunea serviciului de apa si canalizare a fost transferata catre societatea AS.

Procesul de restructurare a posturilor in cadrul societatii AC a fost necesar si real doar in masura in care acesta a vizat reducerea posturilor aferente serviciului apa-canal si care au fost preluate de noul operator, disponibilizarea ulterioara a unor salariati fara enuntarea unor reguli de selectie fiind arbitrara si deci nelegala. Societatea cesionara AS avea obligatia sa preia de la cedent, odata cu patrimoniul, si personalul angajat aferent realizarii serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare, printre care se afla si reclamantul.

Aceasta obligatie nu a fost respectata in conditiile in care nu au fost preluati toti angajatii cu atributii in prestarea acestui serviciu, reclamanta din cauza ocupand un post aflat in evidenta legatura cu serviciul de canalizare.

Curtea constata ca masura concedierii reclamantului s-a facut cu incalcarea interdictiei instituite prin lege pentru ipoteza transferului unitatii si ca ambele parate au operat o restructurare a posturilor artificiala, mascata si nejustificata. Se dispune anularea concedierii si reintegrarea reclamantului.