LEGISLATIAMUNCII.RO
Incepem prin a va informa ca, in conformitate cu prevederile art. 40 din Legea 53/2003 Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, angajatorul este cel care are atributul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii.
Pentru sectorul privat nu exista reglementari cu privire la o anumita modalitate de organizare si functionare a societatilor, aceste aspecte fiind o prerogativa a managementului (administratorului/administratorilor) societatilor.
Anumite reglementari exista doar pentru sistemul public, institutiile publice fiind organizate si functionand in conformitate cu prevederile unor acte normative, cum ar fi: acte normative de infiintare si organizare a institutiilor publice, actul normativ care stabileste salarizarea personalului platit din fonduri publice – Legea cadru nr. 153/2017, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Ce este organigrama?
Astfel, la institutiile publice exista in primul rand o organigrama, care este definita in Codul administrativ ca fiind „structura unitara, redata sub forma unei diagrame logice, prin care se sistematizeaza si se concentreaza modul de organizare a tuturor resurselor umane de la nivelul unei autoritati sau institutii publice, dupa caz, redand schematic detaliile cu privire la raporturile ierarhice de subordonare/ supraordonare, precum si raporturile de colaborare”.
40 Modele de Regulament Intern
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Regulamentul intern in avantajul dvs Ghid complet
Dar, in mod evident, organigrama este instrument dinamic si care ar trebui sa reflecte cat mai bine complexitatea si modul de operare a fiecarui business, asa ca este prezenta atat in mediile private, cat si in cele de stat.
Tipuri de organigrame
Este demn de precizat ca s-a ajuns la existenta mai multor tipuri de organigrame. Tipul de organigrama cel mai des intalnit, despre care se vorbeste generic, este organigrama administrativa sau ierarhica.
Precizam ca exista si alte tipuri precum organigrama orizontala sau cea matriciala. Cea orizontala prezinta absenta managementului mediu si este des intalnita in miciile companii. Practic, angajatii au autonomie si pot lua anumite decizii singuri. Desigur ca si in acest caz exista superiori, dar in acest tip de organigrama oamenii vor fi responsabili pentru deciziile luate de ei.
Organigrama matriciala este prezenta in acele firme in care angajatii se subordoneaza mai multor manageri, pentru ca exista proiecte in care sunt implicate toate departamentele companiei.
Precizam si ca organigramele se dovedesc a fi de o mare importanta atat pentru organizarea si comunicarea interna, cat si pentru planurile de afaceri sau cererile de finantare. Acestea functioneaza ca un manual al companiei si sunt, de asemenea, un document de birou crucial.
Structura organizatorica a unei firme
Consultand organigrama, un angajat intelege rapid cine este seful ierarhic, cine pe cine evalueaza din punct de vedere al managementului performantei, sau cine aproba concediile si celelalte documente legale, de exemplu.
Organigrama ramane inainte de orice un instrument de comunicare, ce faciliteaza intelegerea raporturilor existente in cadrul companiei. Iata cateva dintre rolurile sale:
Angajatii au o reprezentare clara, ierarhica, a structurii organizationale. Stiu cui trebuie sa raporteze si cui sa se adreseze in cazul oricarei probleme sau in timp ce cauta un raspuns. Din acest punct de vedere, rolul organigramei este cu atat mai important cu cat compania este mai mare, cu mai multe departamente.
O persoana dintr-un departament va regasi cu usurinta numele si titlul angajatilor dintr-un alt sector. O va putea contacta rapid, pentru a rezolva problemele aparute.
Organigrama si raporturile de munca
Structura organizatorica este vizual prezentata cu ajutorul unei organigrame. O organigrama este o diagrama care prezinta structura unei organizatii, precum si relatiile existente intre posturi. Ea este uneori asemanata cu o harta, care permite „navigarea” in planul relatiilor dintre angajati.
Locul organigramei este intotdeauna in cadrul Regulamentului de organizare si functionare, si nu in cel intern. Regulamentul intern poate cuprinde obligatiile generale ale salariatilor, a caror neindeplinire atrage raspunderea lor disciplinara. Regulamentul de organizare si functionare cuprinde insa atributiile, sarcinile si responsabilitatile defalcate pe compartimente de lucru, sectii, departamente si servicii.
Modul concret de elaborare a unei organigrame apartine managementului resurselor umane; nu este o problema de natura juridica. De fapt, absenta oricarei organigrame in firma nu este propriu-zis sanctionata juridic. Cu toate acestea, din punctul de vedere al dreptului muncii si al obligatiilor pe care le aveti in cadrul raporturilor de munca, este foarte important sa cunoasteti consecintele fiecareia dintre optiunile manageriale care va stau in fata in elaborarea organigramei.
Insasi activitatea manageriala este simplificata in momentul in care relatiile capata concretete vizuala, astfel incat dintr-o structura abstracta organizatia insasi devine un „organism” ordonat, observa PortalResurseUmane.ro >>>
Tipurile de structuri organizationale - institutii publice si mediul privat
Tipurile de structuri organizationale si normativul de personal din institutiile publice este reglementat tot prin Codul administrativ (art. 391).
Si modelul de fisa a postului este reglementat pentru institutiile publice, iar acest model contine inclusiv rubrica referitoare la subordonare in cadrul structurilor organizationale din cadrul institutiei.
In institutiile publice, ierarhizarea pe functii de conducere si executie se face in functie de toate aceste elemente prezentate mai sus.
Insa aceste reguli sunt aplicabile in exclusivitate pentru institutiile publice, avand in vedere ca acestea sunt finantate de la bugetul public si astfel toate aspectele privind organizarea si functionarea acestora trebuie reglementate.
Pentru sectorul privat insa, dupa cum am precizat mai sus, nu exista reglementari specifice, managementul societatilor fiind cel care decide modul de organizare in functie de specificul activitatii economice desfasurate.
In Codul muncii, notiunea de ierarhie nu este definita si nu am regasit-o decat intr-un singur articol – art. 247 alin. (2) unde se prevede ca este abatere disciplinara incalcarea de catre salariati a ordinelor si dispozitiilor conducatorilor ierarhici.
De aici putem interpreta ca relatiile ierarhice (de subordonare/supraordonare) ar trebui stabilite, si in sectorul privat, intre personalul de conducere si personalul de executie si, de aceea este vorba mai de graba de o relatie de coordonare decat de o relatie de subordonare propriu-zisa.
Dreptul angajatorului de a stabili organizarea - reguli intocmire organigrama
Dreptul angajatorului de a stabili organizarea si functionarea unitatii este o consecinta a demersului angajatorului care isi afecteaza resursele materiale, financiare si mobilizeaza resursele umane, in scopul desfasurarii unor activitati, asumandu-si riscul acestei activitati.
Ca urmare, el este singurul in drept sa stabileasca structura organizatorica a unitatii – organigrama acesteia – numarul si denumirea compartimentelor (subunitati, sectii, directii, ateliere, servicii, birouri, posturi etc.), relatiile de colaborare/subordonare intre acestea (prin regulament de organizare si functionare), regulile de desfasurare a activitatii in unitate (prin regulament intern) etc.
Totodata, Codul muncii consifenteste si dreptul angajatorului de a stabili atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in conditiile legii. Avand dreptul de a stabili organizarea si functionarea unitatii, angajatorul, ca o consecinta, are si dreptul de a stabili atributiile salariatilor, potrivit fiecarui post (functii) din organigrama acestei unitati.
Despre organigrama si fisa postului
In ceea ce priveste superiorul caruia se subordoneaza titularul postului, apreciem ca daca veti mentiona numele superiorului si acesta isi inceteaza activitatea sau este promovat pe o alta functie, aveti obligatia sa modificati fisa postului.
Daca veti inscrie numai functia persoanei careia i se subordoneaza, veti elimina modificarea fisei postului atunci cand se schimba superiorul.
Fisa postului si regulamentul intern sunt purtatoarele autoritatii angajatorului, ca organizator al activitatii salariatilor, si pot fi instrumente extrem de eficiente care conduc la atingerea obiectivelor unei firme.
Pentru a stabili complexitatea obligatiilor juridice ce revin angajatorului referitor la fisa postului, este necesar sa subliniem inca o data ce reprezinta postul in organizarea intreprinderii. Postul este definit in Dictionarul explicativ al limbii romane drept functia sau slujba cuiva prezent la datorie pentru indeplinirea atributiilor de serviciu.
Asadar, postul nu poate fi desprins de notiunea de functie, de fel al muncii, respectiv de locul muncii. Acestea constituie de altfel si clauze esentiale, obligatorii ale contractului individual de munca, imprumutand urmatoarele caracteristici comune cu notiunile mentionate mai sus:
- postul se caracterizeaza printr-o suma de atributii aferente unei persoane care ocupa o anumita pozitie (functie) in ierarhia unei intreprinderi, pentru care beneficiaza de o remuneratie;
- intre post si felul muncii exista o relatie directa, fisa postului fiind un document anexat la contractul individual de munca prin care se definesc principalele sarcini ce caracterizeaza munca salariatului;
- locul muncii reprezinta spatiul fizic, cu dotarile corespunzatoare, ce poate fi utilizat de salariat pentru ducerea la indeplinire a atributiilor de serviciu.
Odata stabilita corelatia dintre cele patru notiuni, identificam anumite prevederi legale care demonstreaza importanta stabilirii functiei/meseriei, precum si a definirii principalelor sarcini si responsabilitati specifice posturilor ocupate de salariatii dvs.
Prevederi ale Codului muncii:
- Salariatul are obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
