Intrebare: O societate A, persoana juridica spaniola cu sediul in Spania, inregistreaza un sediu permanent in Romania pentru a asigura asistenta tehnica unei societati B, persoana juridica romana cu sediul in Romania. Asistenta tehnica se acorda 365 zile/an cu ajutorul a 8 specialisti cetateni spanioli cu rezidenta in Spania. Cei 8 specialisti sunt impartiti in 2 grupuri a cate 4, care se inlocuiesc unii pe altii din 4 in 4 saptamani pentru ca niciunul sa nu depaseasca 183 zile/an sedere pe teritoriul Romaniei. Specialistii intorsi pentru 4 saptamani in Spania nu lucreaza la Societatea A care i-a trimis in Romania ci sunt liberi avand in vedere ca pe perioada cat sunt in Romania acestia lucreaza 14 sau 16 ore/zi.
Pot acesti specialisti fi angajati ai societatii A? Unde se platesc contributiile sociale si impozitul pe venitul din salarii, in acest caz?
Se aplica atunci prevederile Conventiei dintre Romania si Spania in domeniul securitatii sociale? Daca da, cum se aplica aceasta?
Avand in vedere prevederile legislatiei din Romania, ar trebui specialistii sa fie angajatii sediului permanent? Daca da, este posibil ca acestia sa lucreze pe formula enuntata mai sus?
De asemenea, este posibil pentru specialistii spanioli sa evite sa contribuie la sistemele de asigurari sociale din Romania?
Ce se raporteaza prin Revisal intr-un caz si in celalalt?
Raspuns:
Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Romania aplica prevederile regulamentelor europene in domeniul securitatii sociale.
In relatiile dintre statele membre s-au aplicat prevederile Regulamentelor (CEE) 1408/71 si 574/72, pana la data de 30 aprilie 2010, inlocuite, incepand cu data de 1 mai 2010, de Regulamentul (CE) 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si de Regulamentul (CE) 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) 883/2004.
Conform art. 8 alin. (1) din Regulamentul 883/2004, in domeniul sau de aplicare, prezentul regulament inlocuieste orice conventie de securitate sociala aplicabila intre statele membre. Cu toate acestea, anumite dispozitii ale conventiilor de securitate sociala, realizate de statele membre inainte de data aplicarii prezentului regulament continua sa se aplice, in masura in care acestea sunt mai favorabile pentru beneficiarii lor sau in cazul in care sunt rezultatul unor imprejurari istorice speciale si au un efect limitat in timp. Pentru a ramane in vigoare, aceste dispozitii trebuie sa figureze in anexa II. In cazul in care, din motive obiective, nu este posibil ca unele dintre aceste dispozitii sa se extinda la toate persoanele carora li se aplica prezentul regulament, acest lucru trebuie sa fie precizat.
Astfel, dispozitiile conventiilor de securitate sociala, realizate de statele membre inainte de data aplicarii Regulamentului 883/2004 continua sa se aplice, in masura in care acestea sunt mai favorabile pentru beneficiarii lor sau in cazul in care sunt rezultatul unor imprejurari istorice speciale si au un efect limitat in timp. Pentru a ramane in vigoare, aceste dispozitii trebuie sa figureze in anexa II.
Continutul Anexei II la care face referire art. 8 alin. (1) mai sus citat este stabilit de Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si de stabilire a continutului anexelor acestuia.
Printre dispozitiile conventiilor de securitate sociala care raman in vigoare stabilite in Anexa II nu regasim pe cele ale Conventiei dintre Romania si Spania in domeniul securitatii sociale. In consecinta, in domeniul securitatii sociale intre Romania si Spania sunt aplicabile prevederile Regulamentului 883/2004 si cele ale Regulamentului 987/2009.
Conform art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (CE) 883/2004 sub rezerva articolelor 12-16, persoana care desfasoara o activitate salariata sau independenta intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv.
Prin urmare, regula stabilita de regulament este ca persoana care desfasoara o activitate salariata sau independenta intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv in speta, in Romania.
Exceptii de la aceasta regula sunt stabilite la art. 12 – 16 si se refera la situatia salariatilor detasati si a celor care desfasoara activitate in doua sau mai multe state membre.
In aplicarea exceptiilor, institutiile competente din statele membre emit documentul portabil A1 la solicitarea persoanelor interesate.
Salariatii pot desfasura activitate in Romania atat ca detasati, cat si prin incheierea unui contract individual de munca cu persoana juridica din Romania. In oricare dintre cele doua cazuri, contributiile sociale sunt datorate in Romania. Cu toate acestea, contributiile vor fi datorate si platite in Spania daca sunt aplicabile una dintre exceptiile stabilite de Regulamantul 883/2004, mai sus mentionate, si salariatii prezinta in Romania documentul portabil A1 emis de institutia competenta din Spania care atesta ca legislatia de securitate sociala aplicabila este cea din acest stat.
In ceea ce priveste impozitul pe venit trebuie sa facem distinctie dupa cum remuneratia salariatilor este suportata de societatea rezidenta in Spania sau de societatea rezidenta in Romania.
Astfel, in cazul in care salariul nu este platit de un angajator care este rezident sau in numele acestuia iar prezenta pe teritoriul Romaniei nu depaseste 183 de zile pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat, acesta nu va fi considerat taxabil pe teritoriul Romaniei. In cazul in care cele 183 de zile de prezenta sunt depasite, impozitul pe venit se datoreaza din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfasurarii activitatii in Romania.
In cazul in care salariul este platit de un angajator care este rezident sau in numele acestuia salariul sau este suportat de un sediu permanent pe care angajatorul nerezident il are in Romania, impozitul se datoreaza din prima zi a detasarii, indiferent de numarul de zile petrecute pe teritoriul Romaniei.
In cazul persoanelor care lucreaza pe teritoriul Romaniei in baza unui contract individual de munca incheiat in Romania, impozitarea venitului salarial obtinut de acestia se realizeaza din momentul incheierii contractului indiferent de perioada petrecuta in Romania.
In acest caz, se urmeaza aceleasi reguli fiscale ca si in cazul salariatilor romani, obligatiile declarative si de plata a impozitului revenind angajatorului.
In ceea ce priveste registrul de evidenta a salariatilor (ReviSal), obligatia completarii si transmiterii revine societatii din Romania daca incheie cu cetatenii spanioli contracte individuale de munca. Din contra, societatea nu va avea aceasta obligatie daca salariatii sunt detasati din Spania in Romania.