Studiu de caz: Conditionarea continuitatii raporturilor de munca

Companiile aleg uneori sa isi motiveze angajatii prin bonusuri de angajare, dar incearca sa se asigure si ca investitia facuta in acest scop va fi benefica societatii prin sarcinile pe care le va indeplini angajatul care se bucura de primirea acelor bonusuri. Are insa o societate dreptul sa ii impuna acestuia conditia ca, in cazul parasirii companiei in decursul unui an (indiferent de forma de plecare, demisie, concediere, notificare in perioada de proba, etc.) sa returneze banii din bonusurile acordate?

Legea prevede in mod expres ca inserarea unei clauze in contractul individual de munca prin care salariatul s-ar obliga ca in schimbul unei sume de bani sa nu inceteze contractul individual de munca o anumita perioada, in caz contrar fiind obligat la restituirea sumei, constituie o incalcare a principiului libertatii muncii.

Asa cum se mentioneaza din punct de vedere legal, partea convetionala a contractului individual de munca reprezinta acea parte ce presupune acordul de vointa al partilor. Insa, si in acest caz este obligatoriu a fi respectate normele legale, contractul colectiv de munca aplicabil si bunele moravuri.
In acest sens, art. 11 din Codul muncii prevede ca, clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.

Prin urmare, in baza principiului libertatii muncii, salariatul are dreptul sa puna capat oricand, in mod unilateral contractului individual de munca. In acest sens, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutia Romaniei, "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera".

In acelasi timp, art. 3 din Codul muncii prevede:

Art. 3. - (1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.
Libertatea muncii este asigurata, printre altele, prin reglementarea incetarii contractului individual de munca din initiativa salariatului, act care nu este supus niciunei alte limitari sau conditii cu exceptia preavizului.

In concluzie, conform art.38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Astfel, incetarea contractului individual de munca nu poate fi conditionata de plata unei sume de bani daca salariatul are initiativa incetarii contractului individual de munca. De retinut si ca obligatia angajatorului la plata unui bonus conditionata de neincetarea contractului individual de munca din initiativa sa constituie o obligatie afectata de o conditie a carei indeplinire depinde exclusiv de vointa angajatorului, nula absolut in baza art.1010 din Codul civil.