Clauza de exclusivitate pentru un salariat - legala sau ilegala?

Clauza de exclusivitate nu figureaza, in Codul muncii, nici la cauze reglementate dar nici la interdictii. Soarta ei se desprinde indirect, din interpretarea art. 38 din Codul muncii, potrivit cu care salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie (intelegere) prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Aplicatii mai multe decat s-ar crede

Un exemplu despre interzicerea tranzactionarii, despre care vorbeste art. 38 din Codul muncii, este urmatorul: in conditiile legislatiei actuale, o clauza de exclusivitate (prin care salariatul s-ar obliga sa lucreze - in schimbul unor avantaje - numai la angajatorul parte in contractul sau de munca) este ilegala. Si aceasta deoarece, inserarea ei in contractul de munca ar incalca dispozitiile imperative (si exprese) privind cumulul de functii; concomitent, reglementarea clauzei de exclusivitate incalca flagrant art. 38 alin. 1 din Constitutia Romaniei, care se refera la neingradirea dreptului la munca si libertatea muncii.

Clauza de exclusivitate nu este admisibila deoarece ar produce efecte cu caracter general, cu privire la salariul caruia i s-ar impune, privandu-l pe acesta de dreptul de a alege in mod liber activitatile pe care urmeaza sa le desfasoare. Art. 53 din Constitutie precizeaza ca exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune in unele situatii expres stabilite (apararea sigurantei nationale, a ordinii, sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav).

O interpretare

Deoarece legea nu interzice, rezulta ca sunt permise tranzactiile referitoare la drepturile angajatorului si la exercitarea acestor drepturi. Este o scapare a legii sau un argument al inegalitatii de drepturi intre salariat si angajator, in defavoarea acestuia din urma? Pana la urma, legea e lege si, cum am aratat, nu e loc de tocmeala...

Contractul individual de munca este obligatoriu intre cele doua parti ale sale: angajator (patron) - angajat (salariat) in virtutea principiului inscris in art. 969 din Codul Civil potrivit caruia "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".

Asa fiind, partile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal incheiat, ci ele trebuie sa-si execute intocmai obligatiile lor: salariatul sa presteze munca, patronul, in principal, sa plateasca aceasta munca.

Numai ca - am mai aratat - modul in care se exercita aceasta munca este reglementat, in multe aspecte, de legiuitor. Iar peste interdictii si obligatii legale (cum este cea privind clauza de exclusivitate) nu se poate trece.

Horatiu Sasu,
Jurist si economist
Consultant in afaceri