LEGISLATIAMUNCII.RO
Asa cum bine stim, evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca reprezinta o obligatie a angajatorilor.
Concret, angajatorul este obligat sa realizeze si sa se afle in posesia unei evaluari a riscurilor pentu securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice.
Evaluarea riscurilor se realizeaza pentru fiecare componenta a sistemului de munca:
- executantul
- sarcina de munca
- mijloace de munca
Regulamentul intern in avantajul dvs Ghid complet
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege
- echipamente de munca
- mediul de munca pentru fiecare loc de munca in parte, pentru fiecare post in parte.
Evident, pentru a realiza o buna evaluare a riscurilor trebuie sa implicam lucratorii desemnati SSM si desigur si reprezentantii acestora cu raspunderi specifice in domeniul SSM. De asemenea, in procesul de evaluare a riscurilor de munca trebuie sa implicam si comitetul de SSM.
Daca un angajator, agent economic sau institutie publica, nu poate organiza activitatile de prevenire si protectie din lipsa personalului competent, atunci poate sa recurga la servicii externe.
Trebuie avut in vedere ca daca are peste 250 de angajati, orice organizatie trebuie sa asigure resurse financiare si umane pentru infiintarea unui compartiment de profil.
Chiar si in aceasta situatie poate incheia un contract de prestari servicii cu un serviciu extern abilitat pentru realizarea acelor activitati prevazute la art. 15 din Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 cu modificarile si completarile ulterioare care nu pot fi realizate de personalul propriu.
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale necesare pentru a-si desfasura activitatea;
sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda:
activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate;
modul de colaborare cu lucratorii desemnati sau serviciile interne;
clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti.
Totusi, notiunea de externalizare a serviciilor de prevenire si protectie este gresita intrucat, chiar daca un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu.
Externalizarea (outsourcing-ul) reprezinta transferul de functii si servicii din cadrul unei intreprinderi catre un furnizor extern in principal pentru reducerea costurilor sau datorita lipsei personalului competent. Piata de outsourcing s-a extins in general la domenii IT, contabilitate, salarizare sau servicii juridice.
De ce prefera companiile serviciile externe de prevenire si protectie?
Angajatorii considera ca un serviciu extern este oferit de profesionisti, iar costurile sunt mai mici decat daca ar angaja specialisti cu norma intreaga. Acestora ar trebui sa le dea salarii permanent, sa le asigure si conditii de munca, pe cand serviciile pot fi cerute numai cand este nevoie.
In cazul accidentelor cu incapacitate temporara de munca trebuie intrunita o comisie de cercetare, numita de angajator, cu cel putin trei membri, dintre care cel putin unul trebuie sa fie specialist in protectia muncii pe care uneori nu-l angajeaza.
Angajatorii considera ca astfel vor primi o documentatie de SSM completa, nemaiavand probleme cu autoritatile de control.
Lipsa de responsabilitate in asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. Aceasta activitate trebuie sa se desfasoare permanent prin lucratori desemnati si conducatori ai locurilor de munca si nu doar o data la 2 sau 3 luni cand reprezentantii serviciilor externe ajung in societati.
Apelarea la serviciile externe nu inlatura raspunderea juridica a angajatorului.
Controalele efectuate de inspectorii de munca vizeaza respectarea conditiilor de munca ale lucratorilor, indiferent de modalitatea prin care angajatorul si-a organizat activitatea de prevenire si protectie.
Prin procesele verbale de control se dispun masuri, respectiv se aplica sanctiuni contraventionale angajatorului, nu serviciului extern.
Serviciile externe pot raspunde numai in limita clauzelor contractuale inserate in contractele de prestari servicii.
Va raspunde penal angajatorul pentru un accident de munca soldat cu vatamarea corporala sau decesul propriilor salariati, chiar si atunci cand serviciul de securitate si sanatate in munca este externalizat?
In primul rand, Legea nr. 319/2006 reglementeaza situatia care apare intre angajat si angajator cu privire la securitatea si sanatatea in munca in sensul ca instituie un set de masuri care ar trebui sa asigure conditii de munca sigure pentru un lucrator informat, instruit si testat.
Conform art. 6 si 8, alin. (4) din actul normativ mentionat, angajatorul poate sa foloseasca servicii specifice de prevenire si protectie de la un operator privat. Cu toate ca exista aceasta posibilitate, trebuie sa retinem faptul ca angajatorul nu este absolvit de responsabilitatile sale in acest domeniu.
Prin aceasta prevedere, legiuitorul s-a asigurat de faptul ca societatea angajatoare isi va mentine atentia asupra domeniilor sensibile cu care angajatii se confrunta in fiecare zi la job, in timp ce poate sa aiba o munca mai usoara prin apelarea la servicii de specialitate care se vor ocupa de norme si planuri specifice, cat si de informarea si instruirea corecta a angajatilor.
Dar, angajatorul ramane responsabil pentru eventuale accidente de munca produse din neatentia sa sau printr-o situatie care nu putea fi prevazuta.
in anumite situatii, prin referire la art. 6, alin. (2) din Legea nr. 319/2006, organele de ancheta pot cere raspunderea penala a responsabililor legali ai angajatorilor.
Spre exemplu, in cazul unui accident de munca care a avut drept urmare vatamarea angajatului, consecinta a lipsei masurilor suficiente de securitate si sanatate in munca, societatea angajatoare risca raspunderea penala impreuna cu specialistul SSM ale carei servicii au fost contractate pentru neluarea masurilor legale potrivite.
In aceasta situatie, ne ajuta sa mai privim spre un expert SSM din afara companiei si sa platim pentru serviciile acestuia, daca firma va raspunde oricum, chiar si atunci cand deleaga aceste sarcini specifice?
Conform dreptului penal in vigoare, raspunderea penala este individuala si, in general, infractiunea care consta in neluarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca ce a avut ca si consecinta producerea unui accident de munca este retinuta in sarcina responsabilului legal.
De retinut!
1. Angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:
asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
prevenirea riscurilor profesionale;
informarea si instruirea lucratorilor;
asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii.
2. Angajatorul nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu, chiar in situatia in care externalizeaza activitatile de prevenire si protectie
3. Angajatorii pot fi sanctionati contraventional cu amenda de la 3.500 la 7.000 lei in situatia in care nu asigura cadrul organizatoric desfasurarii activitatii de SSM.
4. Inspectorii de munca pot dispune, cu ocazia controalelor, masura organizarii activitatii de prevenire si protectie cu personal propriu competent, in situatia in care constata deficiente grave ale activitatii efectuate de serviciile externe, iar nerealizarea masurilor dispuse se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 5.000 la 10.000 lei.
5. Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, conform specialistilor de la PortalSSM >>>
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
