Conditii restituire indemnizatie CO. Ce solutie are salariatul?

Vom analiza mai jos cazul unui salariat care a efectuat in luna martie toate zilele de concediu de odihna prevazute in CIM. In luna iunie a fost disponibilizat in urma desfiintarii postului. Vom vedea in ce masura exista vreo dispozitie legala potrivit careia salariatul sa nu fie obligat la restituirea indemnizatiei de concediu incasata in plus.

Solutia consultantului:
Potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Legea 53/2003 - Codul muncii, republicata, durata efectiva a concediului de odihna anual se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.

In speta mentionata de dvs, salariatul este indreptatit potrivit prevederilor legale la concediul de odihna acordat proportional cu timpul efectiv lucrat in primele 5 luni calendaristice ale anului, respectiv anterior incetarii contractului individual de munca in temeiul art. 65 din Codul muncii, republicat.

Astfel, ne aflam in situatia in care, salariatul a efectuat mai multe zile de concediu de odihna decat era indreptatit, depasind astfel limita zilelor proportionale cu timpul efectiv lucrat. In acest caz, apreciem ca salariatul in cauza este obligat sa restituie indemnizatia de concediu de odihna corespunzatoare acestor zile, in conformitate cu prevederile art. 256 alin. (1) din Codul muncii, potrivit carora, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.

Insa, daca salariatul nu restituie de buna voie indemnizatia de concediu de odihna necuvenita la casieria unitatii, caz in care i se va elibera chitanta pentru suma depusa, angajatorul nu va putea sa ii retina indemnizatia decat in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Aceasta, deoarece conform art. 169 din Codul muncii, nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Totusi, in situatia mentionata de dvs, intrucat incetarea contractului individual de munca nu intervine din culpa salariatului, apreciem ca, angajatorul poate decide sa nu ii solicite salariatului sau restituirea indemnizatiei, aspect ce poate fi reglementat in cuprinsul deciziei de concediere sau intr-o decizie distincta emisa de angajator.

In ceea ce priveste salariatii incadrati in unitati bugetare devin incidente si prevederile HG 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, potrivit carora fostul salariat este obligat sa restituie o parte din indemnizatia de concediu numai atunci cand contractul individual de munca inceteaza din initiativa sau din culpa sa.

Asadar, in sectorul bugetar, actul normativ mentionat mai sus reglementeaza in mod expres cazurile in care salariatul este obligat la restituirea indemnizatiei de concediu de odihna.

In sectorul privat, apreciem ca in lipsa unei reglementari exprese cuprinse in Codul muncii, aceste aspecte pot face obiectul negocierii directe a celor doua parti si pot fi stabilite atat in contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern al unitatii.