Alegerea reprezentantilor salariatilor. Obligativitatea angajatorului

Analizam mai jos cazul unei societati care nu mai are in prezent contract colectiv de munca. Vom stabili astfel daca pentru reprezentantii salariatilor alesi al caror mandat de 2 ani expira, societatea este obligata sa anunte ca acestia se vor alege in cadrul societatii prin vot secret si de a avea obligatoriu reprezentanti ai salariatilor.

Solutia consultantului:

Art. 221 alin. (1) din Codul muncii , republicat, prevede ca la angajatorii la care sunt incadrati mai mult de 20 de salariati si la care nu sunt constituite organizatii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariatilor pot fi promovate si aparate de reprezentantii lor, alesi si mandatati special in acest scop.

Potrivit art. 135 alin. (1) din Legea 62/2011 a dialogului social, in unitatile in care nu exista sindicate reprezentative negocierea contractului colectiv de munca se face dupa cum urmeaza:
- daca exista un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de catre reprezentantii federatiei sindicale, la solicitarea si in baza mandatului sindicatului, impreuna cu reprezentantii alesi ai angajatilor;
- daca exista un sindicat neafiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu exista niciun sindicat, negocierea se face numai de catre reprezentantii angajatilor.

De asemenea, art. 221 alin. (2) din Codul muncii prevede ca reprezentantii salariatilor sunt alesi in cadrul adunarii generale a salariatilor, cu votul a cel putin jumatate din numarul total al salariatilor. Iar art. 224 din Codul muncii , republicat, prevede ca atributiile reprezentantilor salariatilor, modul de indeplinire a acestora, precum si durata si limitele mandatului lor se stabilesc in cadrul adunarii generale a salariatilor, in conditiile legii.

Legea nu stabileste o procedura de urmat pentru alegerea reprezentantilor salariatilor. Asadar, legiuitorul a lasat la latitudinea salariatilor sa stabileasca procedura pentru alegerea reprezentantilor sai, precum si durata acestei proceduri.

Singura atributie pe care legiuitorul i-a acordat-o angajatorului in ceea ce priveste alegerea reprezentantilor salariatilor este numai in privinta stabilirii impreuna cu salariatii a numarului de reprezentanti ai salariatilor. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 222 alin. (2) din Codul muncii , republicat, numarul de reprezentanti alesi ai salariatilor se stabileste de comun acord cu angajatorul, in raport cu numarul de salariati ai acestuia.

In concluzie, legiuitorul nu a stabilit in favoarea angajatorului dreptul de a desemna sau de a propune persoanele care sa ii reprezinte pe salariati, singurii in masura sa isi propuna si sa isi aleaga reprezentantii fiind doar salariatii. Pe cale de consecinta, angajatorul nu poate sa intervina in alegerea reprezentantilor salariatilor.

Iar, initierea de catre angajator a demersurilor privind alegerea reprezentantilor salariatilor este susceptibila de a fi calificata ca o ingerinta a patronului in exercitarea dreptului de reprezentare al salariatilor, expres interzisa de art. 218 din Codul muncii si art. 2 din Conventia privind aplicarea principiilor dreptului de organizare si negociere colectiva nr. 98/1949, ratificata prin Decretul nr. 352/1958, publicat in Buletinul Oficial nr. 34 din 29.08.1958.

Totodata, nu exista nicio prevedere legala care sa stabilesca obligativitatea alegerii reprezentantilor salariatilor insa exista situatii (ex. elaborarea regulamentului intern, procedura concedierii colective) in care legea dispune ca reprezentatii salariatilor sa fie consultati sau sa isi exprime opinia in cazul in care nu exista un sindicat reprezentativ la nivelul unitatii.

In raporturile de munca, lucratorii au un drept general la informare si consultare, care excede cu mult sfera simplei comunicari a clauzelor contractului incheiat, avand o semnificatie larga, mergand pana la o adevarata conlucrare a partilor in luarea deciziilor. El nu se margineste, ca in dreptul comun, doar la momentul incheierii raportului juridic, ci continua pe tot parcursul desfasurarii acestuia.

Atat la incheierea contractului de munca, cat si pe parcursul executarii sale, intre angajator si salariat trebuie sa se desfasoare, potrivit legii, un dialog permanent, care sa le permita celor doi sa ia cele mai corecte decizii. In aplicarea principiului bunei-credinte, alin. (2) al art. 8 din Codul muncii prevede ca pentru buna desfasurare a relatiilor de munca participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca .

Astfel:

- obligatia angajatorului de informarea presupune ca dupa transmiterea datelor respective catre salariati, se poate trece la luarea deciziei fara a se astepta un raspuns;
- obligatia de consultare presupune ca angajatorul nu poate trece la luarea deciziei fara a astepta mai intai reactia salariatilor. El va putea lua insa decizia chiar daca aceasta nu este concordata cu punctul de vedere al salariatilor (organizati sau nu in sindicat);
- obligatia de acord presupune negocierea fiecarei prevederi, salariatii avand dreptul de a se opune luarii unei anumite decizii de catre angajator.
Informarea si consultarea, ca modalitati de comunicare intre angajator si salariati, este reglementata prin Legea 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare si consultare a angajatilor, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006. Legea transpune in dreptul romanesc Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare si consultare a salariatilor din Comunitatea Europeana, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L80 din 23 martie 2002.