Pot imputa salariatilor marfa lipsa din gestiune?

Intrebare: Daca societatea doreste sa impute marfa lipsa din depozit tuturor celor care lucreaza acolo, nu numai gestionarilor, se pot face acte aditionale la contractele de munca in care sa se stipuleze acest lucru ? Intr-o situatie asemanatoare s-a putut imputa suma stabilita doar acelora care au semnat angajamente de plata, iar celor care au refuzat sa semneze angajamentele nu li s-a putut retine nimic, paguba ramanand sa fie suportata de societate.

Raspuns: Conform Legii 22/1969 , privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, publicata in Buletinul Oficial al Romaniei nr. 132 din 18.11.1969, cu completarile si modificarile ulterioare, in continuare denumita Legea 22/1969 , gestionarul este acel angajat al agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile (art. 1 din Legea 22/1969 ).

In cazul in care gestiunea este incredintata mai multor persoane, angajarea sau trecerea in functia de gestionar se face cu avizul scris al celorlalti gestionari. Angajarea sau trecerea unei persoane intr-o functie din subordinea gestionarului se face cu avizul scris al acestuia (art. 7 din Legea 22/1969 ). Gestionarul are obligatia de a constitui o garantie in numerar (art. 10 alin. 1 din Legea 22/1969 ). Constituirea garantiei se face prin contract incheiat in scris (art. 11 alin. 1 din Legea 22/1969 ).

Garantia in numerar va fi de minim un salariu si de maxim trei salarii tarifare lunare ale gestionarului, ea neputand depasi valoarea bunurilor incredintate. Pentru gestionarii retribuiti pe baza de cota procentuala, cuantumul minim al garantiei in numerar va fi echivalent cu castigul mediu pe o luna, iar cel maxim cu castigul mediu pe 3 luni (art. 12 din Legea 22/1969 ). Cand gestionarul a cauzat o paguba in gestiune la locul sau de munca si aceasta nu se acopera integral in termen de o luna de la obtinerea titlului executoriu definitiv, agentii economici, autoritatile sau institutiile publice se vor despagubi din garantia in numerar constituita in favoarea sa.

In situatia in care sumele depuse drept garantie au fost ridicate, in intregime sau in parte, de agentii economici, autoritatile sau institutiile publice pentru a se despagubi, gestionarul este obligat sa reintregeasca garantia in numerar in rate lunare de 1/3 din salariul tarifar sau din castigul mediu lunar (art. 16 din Legea 22/1969 ).

Gestionarul raspunde integral fata de agentii economici, autoritatile sau institutiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa. Primirea bunurilor in cantitati inferioare celor inscrise in actele insotitoare sau cu vicii aparente, fara a se fi intocmit acte legale de constatare, precum si nesolicitarea asistentei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, desi aceasta era necesara, atrag raspunderea gestionarului (art. 25 din Legea 22/1969 ). Gestionarul raspunde integral si in cazul in care atributiile sale fiind exercitate, potrivit dispozitiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constata o paguba fara a se putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului (art. 26 din Legea 22/1969 ).

Cand paguba in gestiune a fost cauzata de gestionar impreuna cu alt angajat al agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, ei raspund integral, fiecare in masura in care a contribuit la producerea pagubei. Daca nu se poate determina masura in care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despagubirea se repartizeaza intre cei in cauza proportional cu castigul mediu al fiecaruia pe ultimele 3 luni; in cazul pagubei constatate intr-o gestiune in care manipularea bunurilor se face in colectiv de mai multi angajati sau in schimburi succesive, fara predare de gestiune intre schimburi, despagubirea se repartizeaza si proportional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, in gestiunea in care s-a produs paguba (art. 27 din Legea 22/1969 ).

La constatarea unei pagube in gestiune, persoana raspunzatoare poate sa-si ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia, angajamentul scris constituind titlu executoriu. Daca, ulterior, aceasta persoana constata ca nu datoreaza sau ca datoreaza numai in parte suma pentru care si-a luat angajamentul, ea va putea face cerere de desfiintare a angajamentului la organul de jurisdictie competent, in termen de 30 zile de la data cand a cunoscut aceasta imprejurare.

De asemenea, validitatea angajamentului va inceta in intregime sau in parte atunci cand agentii economici, autoritatile sau institutiile publice sau organul de jurisdictie competent constata, cu prilejul verificarii sau, dupa caz, al solutionarii unei cauze care are legatura cu angajamentul, ca acesta a fost luat pentru o suma nedatorata. Organul de jurisdictie competent poate suspenda executarea angajamentului (art. 32 din Legea 22/1969 ). Angajatul care primeste, pastreaza si elibereaza bunuri fara a avea calitatea de gestionar raspunde integral, aplicandu-i-se in mod corespunzator prevederile art. 23 – 37 din Legea 22/1969. De asemenea, art. 29 din Legea 22/1969 prevede ca raspunde integral angajatul care, nesocotind indatoririle sale de serviciu, a adus pagube agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice prin aceea ca:

a) nu a asigurat gestionarului, in cazurile prevazute de lege, asistenta tehnica de specialitate pentru verificarea calitativa a bunurilor ori a prestat o asistenta tehnica necorespunzatoare;
b) nu a luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare;
c) a dat gestionarului dispozitii gresite sau contrare legii.

Prevederile Legii 22/1969 mai sus citate au fost implicit si partial modificate de Codul muncii , adoptat prin Legea 53/2003 , cu completarile si modificarile ulterioare, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18.05.2011, in continuare denumit Codul muncii republicat. Conform art. 254 din Codul muncii republicat, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului. In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

In completarea dispozitiilor mai sus citate, art. 255 din Codul muncii republicat prevede ca in situatia in care paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei. Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila (art. 169 alin. 1 si 2 din Codul muncii republicat). Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale (art. 170 din Codul muncii republicat).

Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, termenul de prescriptie fiind intrerupt in cazul in care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivand din plata salariului (art. 171 din Codul muncii republicat). De retinut si dispozitiile art. 40 alin. (2) din Codul muncii republicat, ce includ printre obligatiile angajatorului si obligatia de a asigura permanent salariatilor conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca.

In speta, o societate comerciala doreste sa impute marfa lipsa dintr-un depozit tuturor salariatilor care lucreaza in acel depozit, nu numai gestionarilor. Intrebarea vizeaza posibilitatea post factum (dupa consumarea faptei) de a se incheia acte aditionale la contractele de munca in care sa se stipuleze acest lucru. Din ipoteza intrebarii, nu rezulta data producerii/constatarii pagubei, contravaloarea pagubei, atributiile incluse in fisa postului salariatilor vizati si nici vina salariatilor in discutie sau masura in care acestia au contribuit la producerea pagubei. Se precizeaza doar ca intr-o situatie asemanatoare, anterior, la o data neprecizata, societatea comerciala angajatoare a reusit sa impute paguba constatata doar salariatilor care au semnat angajamente de plata.

Conform dispozitiilor legale in vigoare, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, fiind exonerati de raspunderea patrimoniala pentru pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate, precum si pentru pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului (art. 254 alin 1 si 2 din Codul muncii republicat).

I. Daca contravaloarea pagubei nu depaseste echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie, respectiv suma de 3.500 lei in anul 2012 (incepand cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata fiind stabilit la suma de 700 lei lunar, conform art. 1 din HG 1225/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 922 din 27.12.2011), angajatorul va putea solicita salariatului ce a provocat paguba din vina si in legatura cu munca sa, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii (art. 254 alin 3 si 4 din Codul muncii republicat). In situatia in care paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei. Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar (art. 255 din Codul muncii republicat).

In ipoteza in care salariatul in cauza recunoaste de bunavoie ca paguba a fost produsa din vina si in legatura cu munca sa, fiind de acord in totalitate cu evaluarea pagubei notificata de angajator, recuperarea prejudiciului se va face pe cale amiabila, in baza acordului scris al angajatorului si salariatului, incheiat conform art. 254 din Codul muncii republicat, partile semnatare putand stabili de comun acord modalitatile de executare (a se vedea, in acest sens si Decizia Curtii Constitutionale nr. 24/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5.02.2003).

In ipoteza in care salariatul in cauza nu recunoaste de bunavoie ca paguba a fost produsa din vina si in legatura cu munca sa si/sau nu este de acord cu evaluarea pagubei notificata de angajator, recuperarea prejudiciului se va face pe cale judiciara, in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, conform art. 254 alin 1 din Codul muncii republicat, coroborat cu art. 169 alin 2 din acelasi act normativ. Cererea de chemare in judecata in vederea solutionarii conflictului individual de munca avand ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune (art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat), respectiv 3 ani de la data cand angajatorul a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea dreptului la actiune (art. 2.523 din Codul Civil al Romaniei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 15.07.2011, cu completarile si modificarile ulterioare).

II. Daca contravaloarea pagubei depaseste echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie, respectiv suma de 3.500 lei in anul 2012, angajatorul va putea solicita salariatului/salariatilor ce a/au provocat paguba din vina si in legatura cu munca sa/lor, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia prin acordul partilor, in limita maxima legala, de 5 salarii minime brute pe economie (conform art. 254 alin 3 si 4 din Codul muncii republicat), pentru diferenta urmand a se adresa instantei de judecata (conform art. 254 alin 1 din Codul muncii republicat, coroborat cu art. 169 alin 2 din acelasi act normativ) sau se putea formula cerere de chemare in judecata pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului/salariatilor vinovati pentru intregul prejudiciu.

III. Daca dupa incheierea unui acord scris intre angajator si salariat, salariatul refuza sa-l execute, angajatorul va putea formula cerere de chemare in judecata pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului vinovat, recuperarea prejudiciului urmand a se face in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.