Angajatorul dispune de asa-numita prerogativa manageriala care ii permite organizarea activitatii, stabilirea posturilor si determinarea relatiilor dintre acestea. Odata cu puterea de decizie, acesta are si responsabilitatea deciziilor sale, oricare dintre acestea putand fi contestata in instanta, in cazul in care incalca o prevedere legala.
Negocierea individuala va sta la baza incheierii contractului individual de munca – si a oricarei modificari a acestuia, dupa cum negocierea colectiva va conduce la incheierea contractului colectiv de munca. Dincolo de aceste acte negociate, celelalte acte juridice care stabilesc regulile desfasurarii activitatii in uniate sunt acte unilaterale ale angajatorului. Legea 40/2011 , care a modificat Codul muncii , a adus cu sine multiplicarea acestor acte unilaterale. Anumite decizii (cum ar fi spre exemplu, norma de munca sau stabilirea obiectivelor de performanta ale salariatilor) care pana acum se luau prin consens, au devenit aplicabile prin vointa unilaterala a angajatorului.
Dintre toate actele unilaterale producatoare de efecte juridice pe care le adopta angajatorul, cele mai importante sunt Regulamentul intern si Regulamentul de organizare si functionare. Fiecare dintre acestea reglementeaza una dintre componentele organizarii muncii in unitate, ele sunt expresia strategiei firmei si au un impact direct asupra activitatii fiecarui salariat in parte.
Temeiul legal al elaborarii Regulamentului de organizare si functionare il constituie art. 40 alin. (1) din Codul muncii , care la lit. a) prevede dreptul angajatorului de a stabili organizarea si functionarea unitatii. Modalitatea in care angajatorul stabileste organizarea si functionarea unitatii o constituie tocmai elaborarea Regulamentului de organizare si functionare.
Regulamentul intern este obligatoriu. Potrivit art. 246 din Codul muncii , republicat in Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011, acesta trebuie intocmit in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a Codului muncii , sau de la data dobandirii personalitatii juridice de catre angajator. Inspectorii de munca vor putea verifica prezenta Regulamentului intern, aplicand sanctiuni contraventionale daca constata nerespectarea art. 246 din Codul muncii . Care este insa regimul Regulamentului de organizare si functionare? Absenta lui se va putea sanctiona?
Nu. In sectorul privat nu exista o norma legala care sa oblige angajatorii la intocmirea Regulamentului de organizare si functionare.
In aceasta situatie, ne putem intreba: de ce sa intocmim Regulament de organizare si functionare? Fireste, raspunsurile sunt foarte variate din perspectiva managementului resurselor umane. Regulamentul de organizare si functionare reprezinta consacrarea normativa a optiunilor angajatorului in ceea ce priveste structura organizationala a firmei, organigrama si relatia dintre posturi.
Dar numeroase sunt si justificarile intocmirii atente a acestui regulament, din perspectiva juridica.
Inainte de toate, trebuie aratat ca Regulamentul de organizare si functionare reprezinta expresia personalitatii juridice a angajatorului. Intr-adevar, potrivit art. 187 din noul Cod civil – Legea 287/2009, republicata in Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011: „Orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul general”. Asadar, organizarea reprezinta una dintre conditiile fundamentale ale identitatii unei persoane juridice. Or, aceasta organizare este stabilita tocmai prin Regulamentul de organizare si functionare.
In cazul institutiilor de stat, Regulamentul de organizare si functionare se stabileste prin act normativ, deoarece este o expresie a insasi personalitatii juridice a acestora.