Individualizarea sanctiunii
Decizia de sanctionare se ia de catre reprezentantul legal al angajatorului sau de catre persoana sau persoanele desemnate in acest sens prin Regulamentul intern in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat avandu-se in vedere:
- imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
- gradul de vinovatie al salariatului;
- consecintele abaterii disciplinare;
- comportarea generala in serviciu a salariatului;
- eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.
Sanctiunile, prevazute de Codul muncii, care pot fi aplicate:
Contributii aferente veniturilor impozabile si neimpozabile in 2024
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
- avertismentul scris;
- retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
- reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
- reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
- desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Desfacerea contractului individual de munca se va putea face in cazul savarsirii unei abateri grave sau pentru abateri repetate.
In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
Amenzile disciplinare sunt interzise.
Decizia de sanctionare
Aplicarea sanctiunii se face printr-o decizie in forma scrisa, emisa in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta de savarsirea faptei dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.