Nulitate absoluta a deciziei de sanctionare

Tip: Decizie
Nr./Data: 454 (14.05.2007)
Autor: CURTEA DE APEL GALAtI - SECTIA CM

Prin sentinta civila nr. 230/31.01.2007 a Tribunalului Galati, s-a admis actiunea formulata de contestatoarea M. D., in contradictoriu cu intimata A. D. P.
S-a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. 445/02.10.2006 emisa de intimata, intrucat, prin decizia contestata emisa de intimata s-a dispus sanctionarea disciplinara a contestatoarei , fara insa a se arata descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

Instanta avand in vedere ca lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinara se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a masurii dispuse, a constatat nulitatea absoluta a decizie nr.445/02.10.2006 emisa de intimata.

Potrivit art.268 alin2 din Codul muncii decizia prin care angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare,trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, iar potrivit disp. art.76 din Codul muncii concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Instanta a retinut ca descriere a faptei formularea din cuprinsul deciziei prin care se arata ca s-au constatat mai multe nereguli privind modul in care se desfasoara activitatea de taxare a parcarii autovehiculelor, deoarece nu arata in mod concret fapta contestatoarei care constituie abatere disciplinara.

Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs intimata Serviciul Public „A. D. P.” Galati, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica.

Prin decizia civila nr. 454/14.05.2007 a Curtii de Apel Galati, s-a respins ca nefondat recursul declarat de intimata, retinandu-se ca:

Regulamentul intern in avantajul dvs Ghid complet

Vezi AICI detalii

40 Modele de Regulament Intern

Vezi AICI detalii

Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca

Vezi AICI detalii

Astfel, inainte de analizarea fondului cauzei sub aspectul vinovatiei sau nevinovatiei intimatei contestatoare, si, implicit, a legalitatii si temeiniciei deciziei de sanctionare atacata, instanta are obligatia de a verifica daca decizia contestata cuprinde toate elementele, a caror omisiune este sanctionata de legiuitor cu nulitatea absoluta, potrivit disp. art. 268 alin. 2 din Codul muncii.

Textul mentionat, la litera a) prevede, sub sanctiunea nulitatii absolute, ca in decizie se cuprinde, in mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, pentru a putea fi legala.

Privind aceasta mentiune, in decizie trebuie descrisa in mod concret fapta (faptele) pentru care a fost aplicata sanctiunea disciplinara .

Astfel, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza si anume data la care a fost savarsita (pentru a se putea verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termenul prevazut de art. 268 alin. 1 Codul muncii) si modalitatea in care s-a comis, in raport de care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina contestatorului.

Concret, in decizia nr. 445/02.10.2006, fapta este mentionata astfel: „Avand in vedere nota de constatare nr. 8282/28.07.2006 intocmita cu prilejul verificarilor efectuate in parcarea din Micro 19, aferent Piata, de catre un colectiv format din d-l L. I., d-l L. N. si d-l L. I., in urma carora s-au constatat mai multe nereguli privind modul in care se desfasoara activitatea de taxare a parcarii autovehiculelor.”

Deci, prin decizia de sanctionare, nu este descrisa nici o fapta si nu se arata care sunt acele nereguli pentru care a fost necesara aplicarea sanctiunii disciplinare.
Trimiterea la note de constatare nu are nici o relevanta fata de dispozitiile legale care prevad, strict, si imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii.

Aratarea faptelor abia cu ocazia formularii intampinarii nu inlocuieste omisiunea recurentei intrucat, fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerintelor de forma ad validitatem, nu poate fi acoperita prin confirmare.

Consideram ca, prin instituirea acestor obligatii de ordin formal in sarcina angajatorului se reflecta expresia principiului statului social si al dreptatii instituit prin disp. art. 1 alin. 3 din Constitutia Romaniei.

Acest principiu se oglindeste si in dispozitiile art. 8 din Codul muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte iar pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

Nulitatea prevazuta de art. 268 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulitati exprese, fiind prevazuta anume de lege.
In cazul nulitatii exprese, legea instituie o prezumtie juris tantum de vatamare astfel incat beneficiarul prezumtiei nu trebuie sa dovedeasca faptul vatamarii ci doar neobservarea formelor legale.

Caracterul normei legale este imperativ iar incalcarea atrage indubitabil sanctiunea nulitatii absolute.
Sub acest aspect, decizia de sanctionare este lovita de nulitate absoluta, iar solutia primei instante este corecta, contrar sustinerilor recurentei.

In consecinta, in baza disp. art. 312 alin. 1 C.p.c, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Serviciul Public „A. D. P.” Galati, impotriva sentintei civile nr. 230/31.01.2007 pronuntata de Tribunalul Galati.
(Sursa: http://portal.just.ro/)