Intrebare:
Perioada de suspendare a contractului individual de munca in baza art. 53 din Codul muncii constituie vechime in munca? Care sunt drepturile angajatilor in aceasta perioada?
Raspuns:
In cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, contractul individual de munca se suspenda la initiativa angajatorului in baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
Ghid complet Instructiuni proprii de securitate a muncii
Contributii aferente veniturilor impozabile si neimpozabile in 2024
Procedura completa la angajare Caiet de lucru pentru angajatori si manageri de HR
Instruire si testare SSM 5 modele de teste si instructiuni proprii SSM
Asadar, temeiul suspendarii contractului individual de munca pentru intreruperea temporara a activitatii il constituie dispozitiile Codului muncii (art. 52 alin. (1) lit. c) si art. 53). Notiunea de vechime in munca o regasim in Codul muncii . Astfel, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) din Codul muncii , munca prestata in temeiul unui contract individual de munca confera salariatului vechime in munca. Astfel, vechimea in munca in sensul legislatiei muncii este acea perioada in care salariatul a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca. Asadar, vechimea in munca este o notiune instituita si reglementata de Codul muncii in cadrul raporturilor juridice nascute in baza unui contract individual de munca.
Vechimea in munca in domeniul securitatii sociale a fost inlocuita prin Legea 19/2000 cu notiunea stagiu de cotizare. Potrivit Legii 263/2010 , stagiu de cotizare reprezinta acea perioada de timp pentru care s-au datorat contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii, precum si cea pentru care asiguratii cu declaratie individuala de asigurare sau contract de asigurare sociala au datorat si platit contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii. Stagiul de cotizare poate fi egal cu vechimea in munca inteleasa in sensul legislatiei muncii sau poate fi mai mare in intelesul legislatiei securitatii sociale, adaungandu-se si alte perioade in afara de cele in care persoana a avut calitatea de salariat, cum ar fi perioada studiilor universitare. Aceste perioade nu constituie vechime in munca in sensul legislatiei muncii, neputand fi valorificate, spre exemplu, la acordarea sporului de vechime in munca.
Asa fiind, perioadele de suspendare a contractului individual de munca in care salariatul nu presteaza munca, cum este si cazul somajului tehnic, nu constituie vechime in munca in sensul legislatiei muncii, cu exceptia situatiilor in care, prin lege, se stabileste in mod expres ca aceste perioade constituie vechime in munca. De asemenea, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca partile pot stabili ca la acordarea drepturilor in functie de vechimea in munca vor fi luate in calcul si perioadele de suspendare a contractului individual de munca.
Pe cale de consecinta, aceste perioade vor fi luate in calcul la stabilirea drepturilor care se stabilesc in raport de vechimea in munca daca s-a prevazut astfel prin contractul colectiv sau individual de munca. Suspendarea contractului de munca din initiativa angajatorului pentru motive economice, tehnologice, structurate are ca efect incetarea temporara a prestarii activitatii salariatului si plata salariului de catre angajator.
In aceasta perioada se suspenda plata salariului, prin salariu intelegand salariul de baza, indemnizatii, sporuri si adaosuri (art. 155 din Codul muncii ). In schimb, se plateste o indemnizatie in cuantum de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, care se suporta din fondul de salarii. Indemnizatia cuvenita salariatilor pe durata suspendarii contractului individual de munca este supusa contributiilor sociale obligatorii si impozitului pe venit aferente veniturilor salariale.
In cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz. Pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare, salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea activitatii.