Studiu de caz: Drepturile salariatului incluse in contractul individual de munca

Orice salariat trebuie sa isi cunoasca drepturile pe care i le ofera legea. Inainte de semnarea unui contract, acesta va trebui sa stie daca in documentul respectiv sunt prinse clauze care nu respecta legea si care sunt considerate abuzuri din partea angajatorului. Asa cum se prevede la art. 37 din Codul muncii, "drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca".

Prin urmare, legea impune doar un cadru minimal, de la care partile, prin negociere colectiva si individuala, se vor putea abate. intotdeauna insa numai in avantajul salariatului. Astfel, angajatorul nu poate negocia cu salariatul drepturi inferioare celor prevazute in lege sau in contractul colectiv de munca aplicabil, chiar daca salariatul ar fi de acord, dreptul la egalitate de sanse si de tratament.

Ca urmare a incheierii contractului individual de munca, salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi: dreptul la salarizare pentru munca depusa, dreptul la repaus zilnic si saptamanal, dreptul la concediu de odihna anual. De retinut ca dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari (art. 144 alin. (2) din Codul muncii). Astfel, chiar daca salariatul ar dori ca, in locul concediului de odihna, sa primeasca un echivalent in bani, angajatorul nu are voie sa accepte aceasta situatie. Face exceptie cazul in care, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat in natura.

Conform Legii nr. 202/2002, prin egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati in relatiile de munca se intelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activitati;
b) angajare in toate posturile sau locurile de munca vacante si la toate nivelurile ie­rarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru munca de valoare egala;
d) informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
e) promovare la orice nivel ierarhic si profesional; f) conditii de munca ce respecta normele de sanatate si securitate in munca;
g) beneficii, altele decat cele de natura salariala si masuri de protectie si asigurari sociale.

Potrivit legii, angajatorul e obligat la asigurarea egalitatii de sanse si tratament intre angajati, in cadrul relatiilor de munca, inclusiv prin introducerea de dispozitii pentru interzicerea discriminarilor prin regulamentul intern.

Salariatul mai are dreptul la demnitate in munca, dreptul la securitate si sanatate in munca, dreptul la acces la formarea profesionala  si dreptul la informare si consultare. Acest ultim drept se exercita individual, dar si colectiv, prin intermediul organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor.

In plan individual, salariatul are dreptul de a fi informat:
- la angajare, cu privire la elementele esentiale ale viitorului sau contract de munca (art. 17 din Codul muncii);
- daca este incadrat cu contract de munca pe durata determinata, cu privire la locurile de munca vacante sau care vor deveni vacante, corespunzatoare pregatirii lui profesionale (art. 86 din Codul muncii);
- cu privire la programarea individuala a concediului de odihna (art. 148 din Codul muncii);
- cu privire la riscurile profesionale (art. 177 din Codul muncii) etc.

In plan colectiv, salariatii au dreptul de a fi informati si consultati, intre altele, cu privire la: continutul Regulamentului intern (art. 242 din Codul muncii); masurile sociale luate in cazul concedierilor colective (art. 69 din Codul muncii); programarea colectiva a concediilor de odihna (art. 148 din Codul muncii); elaborarea planurilor de formare profesionala (art. 195 din Codul muncii); elaborarea normelor de munca (art. 132 din Codul muncii); acordarea zilelor de repaus saptamanal in mod cumulat (de asemenea, este necesar chiar acordul - art. 137 din Codul muncii).

Alte drepturi ale salariatului le constituie dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca si dreptul la protectie in caz de concediere.