Calificarea la locul de munca. Contractul de calificare profesionala schimba incadrarea?

Vom stabili mai jos in ce masura este posibila schimbarea ocupatiei unui salariat din muncitor necalificat in muncitor calificat sau a unui muncitor calificat intr-o meserie in alta meserie, prin incheierea unui act aditional la contractul individual de munca, urmata de inregistrarea in REVISAL, in situatia in care s-a urmat un program de formare profesionala organizat la locul de munca.

Mentionam ca aceasta formare profesionala s-a desfasurat fara ca societatea sa fie autorizata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si Ministerul Educatiei si Cercetarii, iar calificarea nu este finalizata de un certificat de calificare recunoscut, ci de un certificat de absolvire valabil doar la nivelul societatii.

Solutia consultantului:

Calificarea la locul de munca se poate realiza numai prin incheierea unui contract de calificare profesionala sau a unui contract de ucenicie.

Potrivit art. 202-203 din Codul muncii, contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale. Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator. Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani.

Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest sens de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii.
In conformitate cu dispozitiile art. 4 si urmatoarele din Legea 279/2005, privind ucenicia la locul de munca, contractul de ucenicie la locul de munca este un contract individual de munca de tip particular, incheiat pe durata determinata, in temeiul caruia o persoana fizica, denumita ucenic, se obliga sa se pregateasca profesional si sa munceasca pentru si sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite angajator, care se obliga sa-i asigure plata salariului si toate conditiile necesare formarii profesionale.

Poate fi incadrata, ca ucenic in munca, orice persoana fizica ce a implinit varsta de 16 ani, dar nu mai mult de 25 de ani, si nu detine o calificare pentru ocupatia in care se organizeaza ucenicia la locul de munca.

In cazul in care conditiile mai sus prevazute nu sunt indeplinite, schimbarea functiei intr-o alta functie, a carei ocupare necesita o calificare, se poate face numai dupa ce salariatul obtine aceasta calificare prin absolvirea unui curs.

Pregatirea profesionala a salariatilor este obligatorie putand fi facuta in modalitatile prevazute de art. 193 Codul muncii republicat.

Potrivit dispozitiilor art. 18 alin. (3) si (4) din OG 129/2000 , angajatorii pot organiza programe de formare profesionala pentru salariatii proprii, in baza carora elibereaza certificate de absolvire recunoscute numai in cadrul unitatilor respective. Certificatele au recunoastere nationala numai daca angajatorii sunt autorizati ca furnizori de formare profesionala.

Asadar, un angajator care nu este autorizat ca furnizor de formare profesionala poate organiza programe de formare profesionala pentru salariatii proprii. Certificatele de absolvire a cursurilor, in acest caz, au valabilitate numai in cadrul unitatii care a organizat cursurile de formare profesionala. In consecinta, angajatorul nu are obligatia sa se autorizeze ca furnizor de formare profesionala, dar daca nu o face, certificatele eliberate ca urmare a cursurilor organizate au recunoastere numai in cadrul unitatii respective.

Intrucat cursurile organizate de angajator constituie o modalitate de pregatire profesionala prevazuta de lege, angajatorul isi poate indeplini obligatia de a asigura participarea salariatilor la programe de formare profesionala si prin organizarea unor astfel de cursuri.

Insa, salariatul trebuie sa fie de acord cu aceasta forma de pregatire profesionala. In acest sens, art. 196 alin. (2) din Codul muncii stabileste ca, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.

Pe cale de consecinta angajatorul poate incheia act aditional de formare profesionala la contractul de munca numai cu acordul salariatului iar calificarea obtinuta va fi recunoscuta numai in cadrul unitatii.