Medicina muncii: Organizarea primului ajutor

Cine participa la organizarea si acordarea primului ajutor

Din interiorul intreprinderii/unitatii:

- martorul accidentului sau prima persoana anuntata;
- salvatorul (salvatorii);
- medicul de medicina muncii;
- serviciul de securitate si sanatate;
- comitetul de securitate si sanatate in munca
- conducerea societatii.

Din organizatiile cu competenta:

- pompieri;
- serviciul de ambulanta;
- medici;
- spitale, centre medicale specializate (pentru arsi, microchirurgie, intoxicatii etc.)
- politie – jandarmerie.

Mijloace disponibile:

- oprire de urgenta, intrerupere curent electric etc.;
- telefon;
- apel verbal;
- radio, semnal de alarma;
- ambulanta, elicopter;
- vehicule ale unitatii;
- materiale speciale: trusa sanitara de prim ajutor, targa;
- spitale, clinici, cabinete medicale.

Salvatorul – conduita si actiuni de prim ajutor

Ce este un salvator?

Cel care acorda primul ajutor – salvatorul – nu inlocuieste medicul, dar prin masurile pe care le aplica, el trebuie sa reuseasca sa evite:

- inrautatirea starii accidentatului;
- aparatia altor complicatii;
- producerea mortii victimei.

In functie de pregatirea lor, salvatorii pot fi incadrati in trei categorii:

- medicii de orice specialitate: ei vor interveni cu prioritate la locul unui accident;
- cadrele medii sanitare si studentii medicinisti din ultimii ani de facultate;
- toate persoanele care au fost instruite pentru a acorda primul ajutor.

Cu exceptia cazurilor de mare urgenta si/sau petrecute in locuri izolate, primul ajutor in caz de accident sau imbolnavire acuta ar trebui sa fie acordat de catre salvatorii din prima si a doua categorie – salvatorii profesionisti.

Salvatorul trebuie sa cunoasca riscurile specifice locurilor de munca pentru care este pregatit sa acorde prim ajutor in caz de accident sau imbolnavire acuta, avand si un rol preventiv. El trebuie sa fie in legatura cu personalul de conducere si cu personalul implicat in activitatea de securitate si sanatate in munca.

Formarea salvatorului trebuie sa fie predominant practica, explicatiile fiind date in timpul predarii si invatarii manevrelor. Este necesar ca aceasta pregatire sa fie completata cu antrenamente periodice, pentru ca salvatorii sa poata efectua manevrele de reanimare si operatiile de salvare oricand si oriunde.

Obligatia cea mai importanta a unui slavator este sa previna agravarea starii victimei, deoarece acordarea unor ingrijiri necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de specialitate ale medicului.