Schimbarea locului de munca din motive medicale. Ce trebuie sa stie angajatorii

Schimbarea locului de munca din motive medicale

Schimbarea locului de munca din motive medicale este o situatie reglementata specific de legislatia muncii. 

Concret, in conformitate cu prevederile HG 355/2007, angajatorul este obligat sa protejeze sanatatea si securitatea angajatului la locul de munca, inclusiv prin prevenirea si depistarea bolilor profesionale. In acest sens, angajatii sunt supusi unui examen medical periodic, suportat de angajator si realizat de catre medicii specialisti de medicina muncii. 

Medicii de medicina muncii sunt singurii in masura sa evalueze in ce masura conditiile concrete de la locul de munca afecteaza sanatatea lucratorilor si tot acestia pot face recomandarile necesare. 

In urma evaluarii capacitatii de munca a salariatului de a-si indeplini atributiile specifice postului detinut, medicii de medicina muncii elibereaza o fisa de aptitudini in care se trec concluziile examenului medical: apt, apt conditionat, inapt temporar, inapt. 

Daca medicul de medicina muncii face recomandari de tip medical, aptitudinea angajatului este conditionata de respectarea acestora.

De exemplu, in situatia in care recomandarea medicului este schimbarea locului de desfasurare a activitatii, angajatorul trebuie sa puna la dispozitia salariatului (daca are) alt spatiu adecvat pentru desfasurarea activitatii respective. In acest caz, in functie de prevederile exacte ale contractului individual de munca in vigoare si de recomandarile medicale, este posibil a fi necesara incheierea unui act aditional la CIM.

De asemenea, in cazul in care in urma evaluarii realizata de medicul de medicina muncii se va stabili legatura directa dintre afectiunea salariatului si conditiile existente la locul de munca, angajatorul va trebui sa ia masurile necesare pentru eliminarea acestor factori de risc profesional existenti, astfel incat sa evite imbolnavirea si a altor salariati pe viitor.  

Concedierea perfect legala - o lucrare completa care prezinta cazuri specifice intalnite in practica, solutionate impecabil, precum si prevederile legale (comentate) care reglementeaza concedierea>>> 

Concedierea pentru inaptitudine medicala

Conform prevederilor art. 61 lit. c din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.

Prin urmare, daca medicul de medicina muncii inscrie in fisa de aptitudini “inapt”, angajatorul poate dispune concedierea salariatului. In cazul in care avizul medical este ”apt conditionat”, iar angajatorul nu are locuri de munca adaptate situatiei salariatului, specialistii in legislatia muncii spun ca ar putea fi vorba tot de o inaptitudine fizica ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat. Astfel, se poate proceda la o concediere in temeiul art. 61 lit. c). 

Important de stiut este faptul ca, in situatia in care concedierea se dispune pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c) (inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului), angajatorul are obligatia de a-i propune acestuia alte locuri de munca vacante in unitate compatibile cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii. Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.

Daca angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit celor mentionate mai sus, acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii. Se recomanda ca angajatorul sa informeze salariatul in scris ca nu are locuri de munca vacante corespunzatoare aptitudinilor sale si ca se solicita sprijinul AJOFM pentru redistribuire.

In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul de 3 zile mentionat mai sus, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

Concedierea se realizeaza cu acordarea preavizului prevazut la art.75 alin.(1) din Codul muncii si respectare aprevederilor legale (emiterea Deciziei de concediere, oferirea de compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz, dreptul la indemnizatie de somaj).
 

ATENTIE!

Legea nu reglementeaza expres posibilitatea angajatorului de a refuza indeplinirea recomandarilor medicului de medicina muncii. Cu toate acestea, specialistii in legislatia muncii sunt de parere ca, in situatia in care acest demers este de natura a perturba activitatea angajatorului din punct de vedere organizatoric, economic, tehnic, al  procesului tehnologic sau de a crea costuri importante pentru acesta, angajatorul poate justifica, pe baza acestor elemente, imposibilitatea de a indeplini intocmai recomandarile in avizul medical.

Desi aceste prevederi nu sunt expres mentionate in Codul Muncii, in cazul in care concedierea este contestata in instanta, angajatorul trebuie sa aiba un document/o nota in care sa consemneze recomandarile medicale formulate in avizul ”apt conditionat” si impactul  acestora asupra activitatii angajatorului care a condus la concluzia ca este nefezabila punerea lor in practica. Intr-o astfel de situatie, este oportuna consultarea si cu responsabilul desemnat cu sanatatea si securitatea la locul de munca / serviciul externalizat SSM, daca este cazul.