Jurnalul Doamnei de la HR: Implinire prin internationalism

Aventura continua in HR. Poate ca suna ca inceputul unui film de actiune, insa va asigur ca asa este.
In aceasta saptamana, o noua revelatie s-a indreptat cu pasi inceti spre mine. Indiferent de experienta sau de varsta, noi perspective apar mereu. Si asa m-am lasat surprinsa de un fapt aparent simplu: tot mai multi tineri dispar. Nu in neant, ci pur si simplu de pe piata muncii, cea romaneasca de fapt.

Asa, cu pasi mici, fie ca sunt tineri absolventi sau profesionisti in domenii variante, tot mai multi iau decizia de a pleca din tara, provizoriu sau definitiv. Pe langa acel trend care incurajeaza studiile in strainatate, tinerii sunt atrasi tot mai mult de ceea ce inseamna tarile straine si oportunitatile de acolo.

Chiar zilele trecute discutam cu un angajat despre planurile sale de viitor si, pe langa  deschiderea spre mobilitati in general, mi-a spus cu onestitate ca nu ar ezita foarte mult sa plece pentru a lucra in domeniu in Norvegia. E un simplu exemplu. Totusi, dorinta de ceva mai bun, curiozitatea de a afla ce e in lume si poate spiritul de aventura fac ca tot mai multi oameni la inceputul carierei lor sa isi ia zborul.

Incercand sa intru in profunzimea temei, am cautat sa inteleg mai bine mecanismul ce sta la baza acestor decizii. Din om in om, am intalnit tot mai multe povesti sau replici evazive. Unii colegi spuneau, subtil, cat le place o anumita tara si ca ar vrea sa locuiasca acolo, altii ca au facut deja masteratul in strainatate. Acestea sunt doar putine situatii. Multi tineri inca au in vedere un internship in strainatate sau chiar un loc de munca stabil acolo.

Se pare ca varsta, lipsa obligatiilor, cum ar fi o familie de intretinut sau de ingrijit, si potentialul nelimitat ii atrag tot mai mult pe cei ce au sub 30 de ani sa plece in cautari. Ca e vorba de cautarea locului de munca perfect, a banilor sau a unei laturi spirituale, ramane de vazut. Faptul in sine in aparenta ramane acelasi.

Asa, incetul cu incetul, migreaza forta de munca dintr-o tara in alta. Stiu ca suna destul de dramatic, insa nu as vrea sa ne concentram asupra acestui aspect. Important este sa vedem care sunt optiunile pe care le aduce aceasta perspectiva pentru tara noastra.

Desigur, stiti ca avem tot mai putini tineri aici, ca nu mai avem suficienti contribuabili, natalitatea a scazut si alte lucruri pe aceasta nota negativa. Totusi, este relevant pentru noi sa vedem plusul de valoare. Tinerii ce revin in tara pot aduce noi concepte, idei, modele de afaceri. Ei pot revolutiona lumea noastra. Pana la urma de ce se pluseaza atat de mult si pe schimburile internationale de studenti?

Poate veti spune ca ma concentrez pe un singur aspect. Ei bine, nu. Ma gandesc la ce e in mintea si in  inima acestor oameni dornici de aventura, de internationalism. Ce ii face sa se miste acum in loc sa aiba un loc de munca stabil in tara sau sa aiba o familie mai devreme?

E atat de multa sete de cunoastere aici, atat de multa dorinta de a inova, de a schimba ceva. Intalnesc tot mai des aceasta exprimare la cei pe care ii recrutez. Poate ca in tara nu e acelasi “loc de joaca” pe care ei il pot avea in strainatate. Da, Romania este o tara ideala pentrui inovatie, insa e nevoie de o baza pentru asta.

De unde sa invete noile generatii daca firmele din Romania nu sunt deschise sa ii invete? Unde sa gaseasca ei acel sprijin si acele cunostinte? Intr-o alta tara unde sunt momiti incet de himere si de posibilitati. Speranta ramane ca au implinirea dorita in astfel de experiente.

Cum faceti sa motivati tinerii sa ramana aici si in companie? Cum vedeti acest internationalism ca oameni de HR?
Sper sa impartasiti viziunea voastra. Solutia este sa ajungem la o perspectiva globala si sa gasim cea mai buna abordare de HR. Pana la materializarea utopiei, sa aveti zile insorite!