Reconsiderarea activitatii din independenta in dependenta

Legiuitorul conditioneaza exercitarea activitatii independente de urmatoarele criterii:

- libera alegere a desfasurarii activitatii;
- libera alegere a programului de lucru;
- libera alegere a locului de desfasurare a activitatii;
- riscul pe care si-l asuma intreprinzatorul;
- activitatea se desfasoara pentru mai multi clienti;
- activitatea se poate desfasura nu numai direct, ci si cu personalul angajat de intreprinzator in conditiile legii.
 
Orice activitate putea fi reconsiderata drept activitate dependenta si pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 58/2010 daca organele fiscale constatau ca sunt indeplinite criteriile prevazute la pct. 67 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv:

- partile care intra in relatia de munca, denumite in continuare angajator si angajat, stabilesc de la inceput felul activitatii, timpul de lucru si locul desfasurarii activitatii;
- partea care utilizeaza forta de munca pune la dispozitia celeilalte parti mijloacele de munca, cum ar fi spatii cu inzestrare corespunzatoare, imbracaminte speciala, unelte de munca si altele asemenea;
- persoana care activeaza contribuie numai cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
- platitorul de venituri de natura salariala suporta cheltuielile de deplasare in interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, si alte cheltuieli de aceasta natura, precum si indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca suportate de angajator potrivit legii;
- persoana care activeaza lucreaza sub autoritatea unei alte persoane si este obligata sa respecte conditiile impuse de aceasta, conform legii.

Asadar, si pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 58/2010, organele fiscale puteau reconsidera orice activitate drept activitate dependenta.

Incepand cu data de 1 iulie 2010, noile prevederi ale Codului fiscal introduc criterii mult mai largi in baza carora organele fiscale pot reconsidera drept venituri de natura salariala orice venituri care indeplinesc unul dintre criteriile mentionate la pct. 2.1 al art. 7 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv:

a. beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de
acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;

Exemplu

- lucratorul are stabilita fisa postului;
- lucratorul respecta programul de lucru al platitorului de venit sau un alt program de lucru fix si prestabilit;
- lucratorul isi desfasoara activitatea la sediul platitorului de venit sau la un punct de lucru al acestuia;
- platitorul de venit poate aplica sanctiuni disciplinare;
- platitorul de venit dispune de puterea de directie, supraveghere si control;
- platitorul de venit poate da ordine obligatorii privitoare la modalitatea concreta in care se presteaza munca.

In cazul unui contract de munca, se considera ca obligatia de a munci este o obligatie de mijloace, nu de rezultat, in sensul ca salariatul este obligat sa se supuna ordinelor angajatorului cu privire la modalitatea in care sa lucreze, dar el nu va raspunde daca, urmare a acestei activitati, rezultatul nu este cel asteptat. Dimpotriva, o persoana fizica autorizata sau un autor nu va putea primi astfel de ordine, dar va raspunde pentru rezultatul activitatii sale (are o obligatie de rezultat).

b. in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca si altele asemenea si contribuie numai cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;

Exemplu

- lucratorul isi desfasoara activitatea exclusic la sediul platitorului de venit.
- lucratorul nu isi asuma riscuri comerciale;
- lucratorul utilizeaza autoturismul pus la dispozitie gratuit de catre platitorul de venit.
c. platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate,
precum si alte cheltuieli de aceasta natura;

Exemplu

- lucratorului i se deconteaza cheltuielile de deplasare;
- platitorul de venit ii plateste lucratorului diurna;
- platitorul de venit deconteaza cheltuielile de cazare in alta localitate a lucratorului care se deplaseaza in scopul desfasurarii activitatii.
d. platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit;

Exemplu
- lucratorul nu isi asuma riscul de incapacitate temporara de munca.

Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal astfel cum au fost modificate prin HG nr. 791/2010 stabilesc ca o activitate poate fi reconsiderata, potrivit criteriilor prevazute la art. 7 alin.
(1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependenta, in cazul in care raportul juridic in baza caruia se desfasoara activitatea nu reflecta continutul economic al acestuia.