Jurnalul Doamnei de la HR - A doua slujba a romanilor

Cu vantul vajaind pe la ferestre, revin la refugiul scrierilor mele. Gandul imi zboara la munca, la oameni si la tot ce ne inconjoara. Acum chiar si vremea a devenit suparata... pe noi, pe politicieni, pe toti si pe nimeni.

Iubesc iarna si cred ca ea, saraca, a suferit de-a lungul timpului diverse mutatii. Din frumoasa perioada plina de troiene a ajuns la mazga atat de des intalnita in tara si, mai ales, in Bucuresti. Din bucurie a devenit stres, din alb s-a facut gri. La fel cred ca si intreaga idee de protest s-a transformat in Romania. Unii o vad ca pe o forma de libertate, altii ca pe o refulare, cand de fapt totul pornea de la o manifestare energica fata de o nedreptate. Vazand toate evenimentele de acum, ma gandesc cat au denaturat lucrurile incat violenta sa poata fi o latura a unui astfel de eveniment. A devenit si aici gri situatia.

Mai bine zis, vremurile se dezlantuie pentru a atrage atentia asupra tuturor eforturilor din ultimele saptamani ale romanilor adunati la Universitate. Ce nu face omul, face timpul... La toate aceste proteste se aduna ore si ore investite. Timp, energie si dorinta de a schimba ceva.

Astfel manifestatiile au devenit a doua slujba a romanilor. Zi de zi, dupa programul normal de munca, mii de oameni si-au asumat o noua responsabilitate. Oare mai multi ar trebui sa aiba aceeasi abordare ? Din perspectiva unui om de HR pot sa spun ca o evaluare este usor de realizat.

Avem un loc de munca cu un program de jumatate de norma si o serie de oameni ce s-au angajat. Sarcini exista si potential de dezvoltare. Concret ce vedem ? Treptat are loc o perfectionare a manifestarii, o nuantare si o determinare comuna a participantilor. Totul merge bine dupa criteriile noastre pana aici.

Dar performanta ? Dupa un inceput promitator au aparut abateri. Am stat, ne-am mai gandit si am analizat. In final perseverenta pare sa duca la cateva roade. Si totusi, avem ceva masurabil pana acum? O solutie sau o modificare? Inca nu, desi nu putem preconiza ce se mai planuieste.

Asadar, la noua slujba a romanilor e vorba de mult efort, dar asteptam sa vedem ce se schimba. Optimismul de HR ma face sa cred ca vor fi rezultate. Asa e cu fiecare candidat : se straduieste si intr-un final reuseste. Important este sa il observi pas cu pas si sa vezi cum progreseaza.

Romania sa fie candidatul nostru? Pentru mine romanii au trecut de interviu cu bine. Dar conducerea tarii? Acolo mai cer evaluari. Abilitatile nu sunt inca dovedite... Voi ce spuneti?

Mi-e greu sa nu ma gandesc pe frig si ger la romanii ce nu se lasa si continua sa ceara o tara mai buna. E o munca grea, cu riscurile ei si totusi demna de o anumita admiratie. Voi ati avut aceasta noua slujba acum ? Spuneti-mi cum e propriul vostru protest, ca e pentru Romania, ca e la birou sau ca se refera la familia voastra. Toti ne exprimam putin cate putin fata de ceea ce nu e satisfacator.

Realitatea este aceea ca fiecare dintre noi are mai multe slujbe. Daca sunt sau nu oficiale, ele exista oricum. Suntem oameni de cariera, familisti, romani si adevarate piese dintr-o retea sociala. Cat timp alocam pentru fiecare, numai noi stim. Cert este ca investitia este mare si implicarea noastra pe masura.

Care este pentru voi a doua slujba? Cat timp alocati pentru ea? Haideti sa vedem impreuna ce preocupa romanii dupa ce ies de la birou. Stiu ca e frig si greu, stiu ca sunteti aici alaturi de mine, dragi HRisti. Astept impresiile voastre si pana atunci va urez sa aveti parte de multa caldura sufleteasca.