Studiu de caz: Decizia de concediere a salariatului pentru inaptitudine emisa de medicul de expertiza a capacitatii de munca

Concedierea poate fi infaptuita de angajator in baza mai multor motive. Toate aceste cauze sunt insa reglementate in mod strict de lege pentru a proteja salariatii impotriva abuzurilor, dar si pentru a oferi angajatorului dreptul de a lua decizii corecte in ceea ce priveste securitatea si eficienta propriei unitati de lucru. Concedierea poate avea astfel uneori ca motiv si inaptitudinea fizica a salariatului. De catre ce organe competente de expertiza medicala poate fi insa emisa o decizie in acest sens? Va putea angajatorul sa il concedieze pe salariat doar in baza avizului de "inapt" acordat de catre medicul de medicina a muncii pentru concedierea salariatului in temeiul art. 61 alin. (c) ?

In ceea ce priveste concedierea in general, potrivit dispozitiilor art. 61 lit. c) din Codul muncii, republicat, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.

In fapt, textul de lege nu include o enumerare a organelor medicale in masura sa efectueze expertiza medicala, medicul de medicina muncii nu are aceasta calitate in raport de statutul profesional si atributiile acestuia stabilite prin Legea 418/2004, avizul medical neputand fi asimilat unei decizii a unui organ competent de expertiza medicala care sa aiba ca efect concedierea salariatului in temeiul dispozitiilor legale anterior mentionate.

In plsu, potrivit dispozitiilor HG 355/2007 (art. 9, 10, 11, 12) privind supravegherea sanatatii lucratorilor, se stabileste ca medicul de medicina muncii are competenta exclusiva de a stabili doar aptitudinea conditionata a lucratorului potrivit art. 10 din actul normativ mentionat anterior si inaptitudinea temporara in munca potrivit art. 11 din acelasi act normativ, iar in toate cazurile de inaptitudine permanenta in munca, potrivit art. 12 alin. 2, medicul de medicina muncii are obligatia colaborarii cu medicii de expertiza a capacitatii de munca in vederea rezolvarii acestor cazuri.

Astfel, art. 12 alin. (2) din HG 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor stabileste ca toate cazurile de inaptitudine medicala permanenta vor fi rezolvate de catre medicii de medicina muncii in colaborare cu medicii de expertiza capacitatii de munca, care se vor informa reciproc asupra rezolvarii situatiei de fapt.

Prin urmare, din coroborarea dispozitiilor HG 355/2007 cu cea prevazuta la art. 61 lit. c) din Codul muncii, republicat, potrivit careia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, apreciem ca decizia medicului de expertiza a capacitatii de munca poate constitui temei al concedierii salariatei in baza art. 61 lit. c) din Codul muncii.

In concluzie, prin prisma dispozitiilor prezentate mai sus, se considera ca nu va fi suficient avizul medical inapt dat de medicul de medicina muncii prin fisa de aptitudini pentru a demara procedura de concediere in temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii, republicat, ci ca va fi necesara decizia medicului de expertiza a capacitatii de munca pentru concedierea salariatului in baza acestui articol.

de Legislatia Muncii