Consilierul primului-ministru: Munca la negru e un furt cu consimtamantul angajatorului si al angajatului

de Andreea Vass, consilier al primului-ministru
 
Munca la negru e un furt cu consimtamantul angajatorului si al angajatului, la care toti ceilalti asista cu pasivitate. Care sunt rezultatele eforturilor publice de combatere a muncii la negru in anul 2010?
 
Munca la negru are in aparenta beneficii mari. In realitate, toti cei care accepta aceasta forma de “angajare” raman neasigurati social impotriva riscului de somaj, de accidene de munca sau pentru pensia de la batranete – ca sa dau doar cateva exemple. Pentru economia noastra in ansamblu, nu e nimic mai had si mai neavenit decat evaziunea fiscala si munca la negru. Una dintre metehnele mentalului colectiv este tocmai aceea ca munca la negru reprezinta solutia acumularii de venituri mai rapide. Nimic mai fals! Este un furt cu consimtamantul angajatorului si al angajatului, pe care ceilalti il accepta cu atata usurinta.
 
Acelasi furt arunca persoanele in saracie si in plasa de siguranta sociala minimala imediat ce pierd avantajele temporare ale muncii la negru. In batalia cu munca la negru principalele prioritati guvernamentale pe termen scurt si mediu tin de diminuarea poverii fiscale pe munca, diminuarea birocratiei excesive in domeniu, flexibilizarea pietei muncii si combaterea practicilor neloiale prin netolerare si sanctionare drastica. Pe termen lung, nepasarea se trateaza cu o campanie publica de cultivare a responsabilitatii noastre, a tuturor.
 
Care au fost insa actiunile intreprinse si rezultatele obtinute pentru combaterea evaziunii datorate muncii la negru in anul 2010?
 
Sintetic: peste 84 de mii de controale – peste 9 mii de angajatori in neregula – peste 17 mii de persoane fara forme legale de munca – la peste 40% dintre acestia s-au intocmit actele legal – peste 50 de milioane de lei sanctiuni.
 
Pentru ca un raport serios prezinta cifrele exacte, iata-le. In anul 2010, Inspectia Muncii a desfasurat 84.421 de controale pentru identificarea cazurilor de munca nedeclarata, depistand 9.263 de angajatori care au angajat 17.735 de persoane fara forme legale. Au fost aplicate sanctiuni in valoare de 50.614.500 lei – mai mult de doua ori decat in anul 2009. Au fost incheiate contracte individuale de munca si au fost inregistrate la inspectoratele teritoriale de munca pentru 41,6% din persoanele depistate fara forme legale de angajare.
 
In domeniile in care frecventa muncii la negru este mai mare, au fost desfasurate campanii la nivel national:
 
• Campania Nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata in unitati care isi desfasoara activitatea pe Litoralul Marii Negre (8 iulie – 31 august 2010);
• Campania Nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata in domeniul constructiilor (12 – 14 august si 23 – 24 septembrie 2010);
• Campania Nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata in domeniul confectii textile, pielarie si incaltaminte (16 – 17 septembrie);
• Campania Nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata in domeniul fabricarii produselor de brutarie si a produselor fainoase (21 – 22 octombrie 2010) si
• Campania Nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata in unitati care desfasoara activitate in statiunile montane (10 decembrie 2010 – 22 ianuarie 2011).
• In plus, campania “O zi pe saptamana” a obtinut in 2010 urmatoarele rezultate: 33.678 unitati controlate, 28.763 sanctiuni contraventionale aplicate, amenzi in valoare de 23,6 milioane lei.
 
In acelasi an, 2010, a fost elaborata si Procedura privind repetarea actului de control la angajatorii la care au fost depistate cazuri grave de munca nedeclarata, precum si o Strategie Nationala privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010 – 2012. Aceasta strategie se adreseaza categoriilor principale de persoane depistate ca lucreaza fara forme legale de angajare:
 
- persoane cu nivel de educatie scazut;
- persoane fara calificare profesionala sau cu calificare redusa;
- somerii, care nu doresc sa-si piarda beneficiile si ajutoarele sociale;
- tinerii, care de cele mai multe ori nu au experienta necesara si care nu constientizeaza importanta contributiei la fondurile de asigurari sociale;
- persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;
- persoanele care doresc sa-si suplimenteze veniturile, prin practicarea „muncii la gri” care poate fi definita ca acea forma de prestare a activitatii in care salariatul incaseaza o parte a drepturilor salariale fara ca asupra acestora sa se manifeste politica fiscala a statului;
- pensionarii;
- cetatenii straini;
- copiii, pentru care consecintele prestarii unei activitati in afara cadrului legal pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltarii fizice si psihice ulterioare.
 
Prioritatea urmatoare tine de organizarea unei campanii nationale de informare si de schimbare a atitudinii fata de munca nedeclarata, in paralel cu intensificarea actiunilor de combatere a ei.